Din 17 martie încolo, serile de marţi (de la ora 21.00) aduc pe History episoade noi din reality-show-ul „Războiul depozitelor”. Prin intermediul postului amintit, „TVmania” a mers la filmările emisiunii, la Los Angeles, apoi a stat de vorbă cu câteva dintre vedetele show-ului (Dan şi Laura Dotson, Rene şi Casey Nezhoda, Mary Padian, Jarrod Schulz şi Brandi Passante).
Citiţi mai multe despre Jarrod Schulz şi Brandi Passante (care sunt împreună de 16 ani) în cele ce urmează: cei doi parteneri de afaceri şi de viaţă nu păstrează nimic din boxele licitate, aşteaptă în continuare şansa cea mare şi nu sunt prietenoşi cu niciunul dintre ceilalţi cumpărători.
„TVmania”: La ce te pricepi cel mai mult când evaluezi un spaţiu?
Jarrod: Îmi place să le spun oamenilor că nu mă specializez în nimic, nu ştiu o mulţime de lucruri despre nimic, ştiu câte puţin din toate: mobilă, haine, bijuterii, veselă, vase de cristal, antichităţi… Noi ne ocupăm mai ales de vânzarea obiectelor moderne, chestii create în ultimii 20 de ani.
Cum ai început să te ocupi de asta?
Jarrod: Am cumpărat primul depozit în 2008, soţia unchiului meu lucra la o companie de depozite şi mi-a spus de licitaţii. Am cumpărat doar o boxă, nu mai multe, am vândut tot din ea, am făcut o groază de bani în vreo 6-8 săptămâni. Apoi m-am apucat de altceva. După vreun an şi jumătate, am început să cumpăr depozite şi de atunci mă ocup numai de asta.
Păstraţi vreodată lucruri pentru voi?
Brandi: De la început ne-am impus o regulă: să nu aducem nimic acasă, pentru că nu vrem să ne umplem casa de lucruri desperecheate.
Jarrod: Cumpărăm şi vindem boxe pentru a face bani şi cu banii ăştia ne luăm ce vrem. Uneori dacă găsim un spaţiu cu bijuterii interesante, Brandi păstrează câteva dintre ele… Eu ţin câteva bancnote vechi, dacă e cazul… Nu colecţionăm nimic, nu avem foarte multe lucruri acasă. Dacă intri în unele dintre casele celorlalţi cumpărători din emisiune, vezi o mulţime de lucruri în ele, parc-ar fi casa bunicii mele.
Care e cea mai mare sumă pe care aţi plătit-o pentru un depozit?
Jarrod: 13.000 de dolari, am cumpărat cinci boxe în ziua aia, a fost destul de mult. Dar din fericire am câştigat cam 15.000 de dolari cu ele, deci cred că a fost o investiţie bună.
Care e cea mai mare sumă pe care aţi câştigat-o după vânzarea obiectelor dintr-un depozit cumpărat?
Jarrod: Asta a fost cea mai mare sumă, 15.000 de dolari. Încă aşteptăm şansa cea mare, de asta cumpărăm în continuare depozite. Într-o zi o să ne trezim câştigând un milion de dolari.
Ce v-aţi dori să găsiţi?
Brandi: Bani.
Jarrod: Dacă am putea găsi un miliard de dolari într-o boxă, n-ar mai trebui să vindem nimic. Îmi place când găsesc monede de aur şi argint, un cufăr plin de aur şi argint ar fi perfect.
Aveţi tendinţa să evaluaţi mereu lucrurile din jur, în viaţa de zi cu zi?
Jarrod: Când mergem în vizită de obicei suntem întrebaţi cam cât valorează ceva. Am fost la o petrecere de Superbowl şi gazda avea nişte tonomate vechi şi credea că valorează cam 3.000 de dolari. Şi m-am uitat la ele, i-am spus cam cât ar valora şi nu era prea încântat. Am descoperit că oamenii cred întotdeauna că lucrurile lor valorează mai mult decât o fac. Noi suntem realişti, vindem chestii în fiecare zi şi când mergi la cineva care îţi spune „Colecţionez benzi desenate de când mă ştiu”, eu îi spun „Grozav, dar benzile desenate sunt foarte greu de vândut”. Dacă nu ai una foarte rară, ca primul număr cu Superman, da; dar restul nu valorează nimic… Dacă ai garajul plin de benzi desenate, probabil că ar trebui să le arunci.
Împărţiţi totul egal, sunteţi parteneri de afaceri?
Brandi: Da, suntem parteneri. 100%. Muncim egal, împărţim profitul.
Jarrod: Eu ridic lucrurile mai grele. Ea gândeşte mai mult. Suntem împreună de 16 ani, avem şi doi copii, avem un sistem foarte bun: ce e în buzunarul meu e al meu, ce e în poşeta ei e al ei. Restul îl împărţim.
Cum ai intrat tu în lumea asta, Brandi?
Brandi: El avea altă afacere şi a început să facă asta ca un hobby şi a început să aducă acasă tot felul de lucruri. Şi nu aveam un spaţiu în care să depozităm totul, aşa că a umplut garajul de lucruri, apoi a umplut curtea laterală de lucruri, apoi a adus o rulotă şi a pus-o pe aleea de lângă casă, apoi a început să aducă lucruri în casă. Moment în care am spus: „Gata, e destul! Trebuie să facem ceva în legătură cu asta”. Aşa că am deschis un magazin pentru toate lucrurile astea şi aşa am ajuns aici.
Sunteţi prieteni cu ceilalţi cumpărători?
Jarrod: Sunt prietenos cu toţi în afară de ceilalţi cumpărători: sunt prieten bun cu Dan şi Laura, cu cei care lucrează la emisiune… Îi tratăm pe oameni aşa cum ne tratează şi ei.
Asta din cauză că sunt adversarii voştri?
Jarrod: Sunt adversarii noştri, dar nu contează cu ce te ocupi, mereu o să adversari. Dar poţi fi adversarul cuiva şi să fii în continuare cordial. În marea parte a timpului, Ivy e un tip de treabă, ne înţelegem bine, treaba e treabă, uneori câştig eu, uneori câştigă el… Cu Mary e la fel, uneori o bat, dar am o afacere de condus şi am mai mulţi bani în buzunar. Dar mai există şi Dave: e un tip răutăcios, nu e deloc prietenos, nu merită să fim prietenoşi cu el, deci nu ne înţelegem deloc. Primeşte exact ceea ce merită. Nu ne războim cu toată lumea.
Citește și:
EXCLUSIV: Rene şi Casey Nezhoda („Războiul depozitelor”) – „E ca o vânătoare de comori zilnică”
