Iuliana Pepene știe să meșterească la mașini. „Nu m-a speriat niciodată puțin ulei de motor pe mâini sau câteva pete pe haine”

Ai debutat la Meteo, iar acum ești la Știri. Divertismentul te atrage? Ce emisiune ți-ar plăcea să prezinți?
Dintotdeauna mi-am dorit să prezint știri și, deși părea de neatins visul acesta, nu am renunțat niciodată să-mi doresc. Sunt o fire ambițioasă și nu am avut nicio secundă în care să mă gândesc să renunț. Am început ca prezentator meteo, un start nu tocmai ușor – rubrica meteo nu e deloc simplistă, așa cum poate părea. Ceea ce nu se vede este mai ales presiunea care, însă, este constructivă, m-a format, m-a șlefuit.

După nici un an la Meteo, am primit șansa de a prezenta știri. Este un job frumos, antrenant, care, în fiecare dimineață, de la ora 6, când începe „Observator”, la Antena 1, îmi aduce satisfacții și adrenalina de care sunt dependentă.

Îmi place și segmentul de divertisment. Dacă ar fi să îmbin cele două mari pasiuni ale mele, televiziunea și automobilismul, probabil că o emisiune cu și despre masini ar fi interesantă.

VEZI  GALERIA FOTOPOZA  1 / 4

De unde pasiunea pentru motoare/mașini? 
Am fost dintotdeauna pasionată de sectorul auto-moto, cred că din născare am acest „microb”. Tatăl meu mi-a insuflat, în joacă, dorința de a cunoaște cât mai multe despre mașini, de la mecanică la design și branding. Se spune că prima dragoste nu se uită niciodată. Nici prima pasiune. A mea este cea legată de automobilism.

Cea mai intensă experiența a fost la Tess Rally Cluj, unde am stat în dreapta pilotului Simone Tempestini – o reală plăcere să simt adrenalina adusă de cursă și să întâlnesc oameni motivați și ambițioși care fac performanță în acest sport.

Cum reacționează bărbații din trafic când te văd pe motocicletă?

Am primit întotdeauna un feedback pozitiv. Oricât de încordat ar fi traficul bucureștean, apar și zâmbetele la semafor.

Ai încercat de mai multe ori postura de co-pilot în curse de raliuri. De ce nu și postura de pilot?

Nu am exclus niciodată aceasta posibilitate. Încă am în plan această „năzbâtie” și o numesc așa pentru că părinții mei sunt extrem de protectivi și nu îi prea încântă ideea. Desigur, pentru a ajunge pilot, ai nevoie de multe ore de pregătire și mult „cauciuc încins”. Sper ca, în viitorul apropiat, să port cu mândrie un combinezon cu titulatura de pilot.

Te pricepi să și meșterești sau te limitezi doar la condus? Cât de bine conduci pe tocuri?

De cele mai multe ori, am stat în preajma tatălui meu când verifica sau repara ceva și i-am fost „ucenic”. Nu m-a speriat niciodată puțin ulei de motor pe mâini sau câteva pete pe haine.

Din curiozitate, dar și din drag pentru tatăl meu, am învățat o mulțime de lucruri folositoare pentru orice șofer. Este important ca, atunci când pleci la drum, să cunoști câteva chestiuni elementare despre mașina ta.

Cât despre șofatul cu tocuri, este… cum spun americanii „piece of cake”. Ador să sprijin piciorul în toc atunci când apăs pedala de accelerație. 

Dincolo de știri și de pasiunea ta pentru motorare, ce îți place să mai faci?

Îmi place să „colecționez” amintiri. Și aici mă refer la călătorii. Îmi place să explorez, să cunosc locuri noi, să înțeleg cultura locurilor în care ajung, tradițiile și să încerc toate bucatele tradiționale. Călătoriile în Asia sunt revelatoare. De la vegetație, faună, cultura gastronomică, totul este diferit.

Cum stai cu dragostea? Ești într-o relație în prezent?

Sunt mereu îndrăgostită de tot ceea ce mă înconjoară. Îmi place libertatea și, în momentul de față, mă simt împlinită cu ceea ce fac și sunt.

Ți-ar plăcea să joci în filme? Care sunt producțiile pe care le-ai revedea de zeci de ori?

Îmi place actoria. Am și jucat într-un film, producție Hollywood. Desigur, am avut un rol secundar, dar a fost o experiență de neuitat. „Royal Matchmaker” se numește filmul și este o comedie romantică. Mi-ar plăcea să urmez niște cursuri pentru a mă perfecționa și, de ce nu, să joc într-un film. „Cloud Atlas” este una dintre producțiile preferate, un film pe care l-aș revedea oricând. „Fight Club” sau „The Curious Case of Benjamin Button” rămân, și ele, printre preferatele mele.