INTERVIU EXCLUSIV. Cătălin Cazacu: „Mă bucur de ceea ce mi se întâmplă”

TVMania: Cum ți-a schimbat viața „Exatlon”?

Cătălin Cazacu: „Exatlon” mi-a schimbat viața, asta pot spune cu certitudine. Nu credeam că e posibil… Totul e diferit acum. E foarte ciudat să mergi pe stradă și să te recunoască atâta lume, partea cea mai frumoasă care mi se întâmplă mie este că, zilnic, vin oameni către mine și îmi vorbesc frumos, îmi spun că mă apreciază pentru că am fost natural, că m-au votat. Văd bucuria în ochii lor, iar ăsta e un lucru de neprețuit. Eu tot timpul am spus că unul dintre cele mai frumoase sentimente pe care le-am trăit este să știu că un necunoscut, de pe o canapea, de undeva, a pus mâna pe un telefon și a cheltuit bani pentru mine, fără să mă cunoască. Revenind în prezent, mă bucur de ceea ce mi se întâmplă, mi s-a dat o șansă enormă pe care eu sper să o fructific. Filmările pentru „Cash Taxi” sunt o experiență extraordinară, am parte de o echipă fantastică!

 Dar pe tine ca om cum te-a schimbat „Exatlon”?

M-a schimbat enorm. După ce stai 5 luni de vorbă cu tine și îți pui ordine în gânduri, îți modifici un pic scara de valori. Asta s-a întâmplat și în cazul meu. Am avut timp să reflectez asupra vieții mele și mi-am pus ordine în gânduri. Experiența aceea parcă a dat o altă direcție vieții mele.

Ce ți s-a părut cel mai dur și greu pe parcursul perioadei petrecute în Republica Dominicană?

Cel mai dificil a fost să rezist psihic. Cu foamea te-ai mai întâlnit, măcar o dată în viață; eu m-am întâlnit chiar de mai multe ori cu ea. Nu a fost atat de dificil nici să dorm pe jos, nici să simt cum mișună noaptea șobolanii pe lângă mine. Cel mai dificil pentru mine a fost, și s-a văzut asta, să îmi țin creierul ocupat, pentru că dacă nu îl țineam ocupat, aveam gânduri groaznice. Nu știam ce e acasă, nu știam ce se întâmplă cu ai mei, cu familia mea, cu fiul meu și intram la idei. Așa că am fost nevoit tot timpul să mă gândesc la ceva care să mă deturneze de la grijile mele. În fiecare zi mă trezeam și luam la analizat câte o zi din viață, mă gândeam intens la ziua aia, ce am făcut de dimineață, ce am făcut seara, cum m-am distrat, cum am muncit, ce oameni am întâlnit. 

Dacă ți s-ar mai propune, ai mai participa la o astfel de provocare?

Dacă la început, după ce am ieșit, spuneam „nu” categoric, odată cu trecerea timpului am început să spun tot mai ferm „da”. Nu ascund faptul că îmi e dor de acea perioadă, mi-e dor să fac să fiu tot mai bun pentru a câștiga cu echipa. Mi-e dor să nu fiu nevoit să joc după regulile societății. Acolo stăteam desculț, aș sta desculț și aici dacă societatea nu m-ar judeca. Nu sunt un om al junglei, dar de multe ori m-am integrat mult mai bine în sălbaticia de acolo decât în unele situații din lumea reală, trăite după revenirea în țară. 

 Cu cine ai rămas prieten de la emisiune?

Eu spun cu am rămas prieten cu toată lumea, cel puțin asta consider. Cu Giani Kiriță, cu Vladimir Drăghia s-a legat o adevărată frăție. N-am nimic de reproșat nimănui, sunt un norocos că am facut parte dintr-o echipă perfectă.

Cum ai primit propunerea de a prezenta emisiunea „Cash Taxi”?

Mi-a plăcut proiectul de la început, m-a bucurat ideea de a interacționa cu oamenii, de a-i bucura, de a-i face să se simta bine și să câștige ceva semnificativ. Este una dintre cele mai frumoase șanse pe care viața mi le-a dat și acum muncesc din plin să iasă totul bine. Dau tot ce pot și îmi doresc enorm să trec testul publicului. Asta e cel mai important pentru mine, ca publicul să mă simtă, să mă aprecieze și să mă iubească pentru ceea ce fac acolo și, la fel ca și la „Exatlon”, să mă susțină.

 Care a fost cea mai mare provocare a acestei emisiuni?

Când m-am dus în prima zi la filmare, mă simțeam stângaci. Am noroc cu o echipă de producție foarte bună și niște oameni care mă ajută din plin. Acest proiect m-a aruncat direct în liga profesionistă și îmi era frică să nu dezamăgesc, să nu dau greș, să nu am emoții. Până când mi-am dat seama, în dimineața primei zi de filmări, că trebuie să fiu eu însumi. Omul ăla pe care o să îl vedeți la tv este Cătălin Cazacu care nu joacă un rol, este el însuși.

Cum a fost la filmări? Povestește-ne puțin.

A fost minunat, am întâlnit oameni cu povești de viață interesante. Șansa de a interacționa cu ei îmi dă o energie foarte bună. Uneori eu sunt mai emoționat decât ei.  M-am bucurat să văd că românii sunt oameni citiți, spontani și pregătiți.  În plus… au mult umor. Întrebările la care „pasagerii” trebuie să răspundă îi vor „prinde” cu siguranță și pe telespectatori! 

 Te-a recunoscut lumea când te-a văzut?

Am și fața asta ușor de recunoscut, am aceeași freză care era la modă prin anii 2004, deci nu am concurență foarte mare. Cele mai mișto reacții au fost cu niște tineri care au vrut să mă pupe, sărind efectiv pe mine. O doamnă în vârstă  mi-a povestit că a stat în fața televizorului 5 luni să mă urmărească la „Exatlon”, iar după ce eu am ieșit, nu s-a mai uitat la tv. Au fost oameni care mi-au apreciat munca, și indiferent cât de greu a fost la „Exatlon”, când întâlnesc un om care îmi spune că a apreciat ce am făcut în Republica Dominicană, mă bucur tare mult. 

Te-ai fi descurcat daca ai fi urcat și tu în taxi ca participant? Ce crezi că ți-ar fi fost cel mai greu?

Mi-ar fi fost cel mai greu să nu fiu la volan. Dar m-aș fi descurat, întrebările nu sunt dificile. În emisiunea „Cash Taxi” testăm cunoștințele oamenilor într-un mod haios și, dacă ai trecut prin viață și ai deschis cartea când trebuia să o deschizi, 100% te dai jos din mașina mea cu mulți bani.

Ai renunțat la motociclism sau încă îl practice?

Am pierdut, din păcate, după 26 de ani de când fac acest sport, începutul campionatului, ceea ce mi-a redus enorm de mult șansele să mai pot ieși campion național. Cât eu am fost plecat, echipa mea nu a putut să aducă sponsori și nu avem un buget pentru acest an. Nu am pus motociclismul în cui, ci am optat pentru a merge cum putem și cum ne permite buzunarul la etapele care au mai rămas. Din punct de vedere al palmaresului, anul ăsta e posibil să fie mai sărac comparativ cu ultimii ani.

Ce te-a determinat să te apuci de motociclism?

A fost pasiune de la 7 ani, hobby de la 14 și meserie de la 18. Am trecut foarte repede de la hobby la profesie. Mi-a plăcut. În timp ce alți copii băteau mingea, eu mă uitam după mașini și motociclete pe stradă. M-a descoperit un antrenor care, din prima clipă în care m-a pus pe motor; și de atunci asta mi-a fost direcția. Cu bune, cu rele, cu momente frumoase, momente in care eram foarte aproape sa abandonez. Am dus-o și o duc în continuare și a fost foarte important ca părintii mei au fost tot timpul lângă mine in alegerile mele.

Vin alte sezoane de concursuri? Vei participa? Daca da, la care?

Următoarea mea etapă este în campionatul Moto RG. Pentru mine cel mai important test a fost în luna iunie, când, la doar o săptămână după ce m-am întors de la „Exatlon”, deloc pregatit fizic și încă afectat de ce trăisem în lunile acelea, am avut ambiția de a mă sui pe motocicleta și de a concura într-o etapă din acest campionat. Țelul meu era să termin pe podium, pentru că toți ceilalți concurenți sunt foarte buni, dar ei se pregăteau din martie, timp în care eu dormisem pe scânduri. Mi-am dorit foarte tare să vin și să fiu acolo alături de ei. Dumnezeu m-a ajutat și ambiția mea a dat rezultate: am terminat pe primul loc. 

 Esti fericit?

Da, sunt fericit și nu am mai fost așa de mult timp. Ba, mai mult, sunt liniștit. Mă bucur de ceea ce mi se întâmplă în fiecare zi și încerc să nu fiu atât de prost încât să stric bucuria pe care o simt acum.