INTERVIU EXCLUSIV: Adrian Văncică: „Notorietatea asta e ca un tren care te poate scoate de pe linie”

TVmania: Cum ţi-a schimbat viaţa serialul „Las Fierbinţi”?

Adrian Văncică: Serialul „Las Fierbinți” mi-a schimbat viața în toate felurile posibile, în așa fel cum nu mă gândeam că mi se va întâmpla vreodată, deși îmi doream asta. Nu am cuvinte să descriu cât de tare, nici cât de greu a fost să fac față schimbării. Mă bucur că n-a venit când aveam 18 sau 20 de ani pentru că sigur nu știam cum să o gestionez. Notorietatea asta e ca un tren care te poate scoate de pe linie dacă vine prea devreme.

Îţi mai aminteşti de prima filmare de acum 7 ani?

Da, îmi amintesc prima zi de filmare, țin minte și acum o întâmplare de atunci. Îi știam din facultate pe o parte dintre actori, pentru că terminaseră înaintea mea, mă știa Dragoș Buliga, însă operatorii nu. La un moment dat, m-am schimbat în hainele personajului și stăteam în iarbă, așa machiat, murdar, cum e personajul, pentru că venisem mai devreme la filmare. Era o pauză între duble, imediat după o secvență trasă de Leonid, căruia i-am zis la final: „Băi, eu la faza aia nu aș fi făcut așa, aș fi dat replica așa!”. Moment în care un operator și i-a spus lui Buliga că un țăran de p-aici s-a apucat să le zică actorilor cum să dea replicile.

Cum a evoluat personajul tău de atunci până acum?

Eu mi-am dorit ca personajul meu să evolueze, dar pentru că „Las Fierbinți” nu e un serial care începe în punctul A și de-a lungul timpului acțiunea te duce în punctul B, ci fiind pe „pastile”, iar oricând să iei orice „pastilă din borcan”, nu poți să ai schimbări mari. Nu poți în primul sezon să o iubești, în trei să o urăști, în șapte să te căsătorești și în zece să aveți deja copii. Practic, în cazul personajului Celentano am variațiuni pe aceeași temă, iar în fiecare an, la fiecare sezon, am găsit mici artificii ca să am poftă de el. Într-un sezon mă jucam mai mult cu mâinile, în altul mi-am găsit niște priviri, niște mirări, după care am renunțat la ele. Au fost chestii de meșteșug care m-au ajutat să stilizez personajul, nu a fost o evoluția a lui, ci mai degrabă o evoluție a actorului în privința rolului.

Ce scenă ţi-a rămas în suflet?

Prima scenă pe care am filmat-o vreodată, era o scenă cu struți. Un vecin avea struți și eu ziceam că nu știu ce sunt, că sunt rațe sau gâște. În momentul în care Mihai Calangiu, operatorul, a văzut la prim-plan cum fac, îi tremura camera de la râs.

Ce faci când ai timp liber, cum îţi place să ţi-l petreci?

La mine treaba asta cu timpul liber e relativă pentru că eu când nu filmez, mă gândesc ce să scriu. Nici când avem pauză între sezoane nu-mi scot atmosfera din cap.

Dacă e vacanță plec cu familia undeva unde e soare. Dacă am liber două-trei zile mă uit la filme. Eu nu intru în panică atunci când n-am nimic de făcut, sunt genul acela care știe să stea, știu să mă așez pe scaun și să iau forma lui.

Mai joci şi în alte spectacole?

Pregătim acum un turneu de Stand-up Comedy cu Mihai Bobonete, Mihai Rait şi Costi Diță, în mai-iunie, cu un spectacol pe care nu l-am mai jucat în țară niciodată. Vom ajunge la Ploiești, Iași, Pitești, Piatra Neamț, Alexandria, Bacău, Timișoara, Galați, Deva, Cluj, Sibiu și Constanța.