Actrița coreeană Jeon Jong-seo (29 de ani) este vedeta noului thriller „În numele balerinei” / „Ballerina” (2023), lansat recent de Netflix și foarte lăudat, deja, de telespectatori. Prin ce e deosebită povestea și ce cred actorii despre durii pe care îi joacă.
„În numele balerinei” / „Ballerina” (2023), de ce este lăudat de fani noul film de pe Netflix
Filmul a fost lăudat, deja, de telespectatorii Netflix, unii considerându-l „cel mai bun film pe care l-au văzut în ultima vreme”, scrie dailymail.co.uk. Mulți dintre aceștia au fost foarte impresionați de noul thriller coreean și mai ales de interpreta lui principală, Jeon Jong-seo, câțiva comparând-o cu „un John Wick în variantă feminină”.
Talentata actriță coreeană Jun Jong-seo a jucat în aclamatul „În flăcări” / „Burning” (2018), ecranizarea unei povestiri de Haruki Murakami, a fost recompensată cu premiul Baeksang Arts (care răsplătește cele mai bune interpretări în domeniul filmului, teatrului și televiziunii sud-coreene – n.r.) pentru interpretarea sa din thrillerul „Apelul” / „The Call (2020)” și a interpretat rolul lui Tokyo în serialul „Fabrica de bani: Coreea” (2022).
Regizat de Lee Chung-hyun (care a lucrat cu Jun Jong-seo la „Apelul”) și cu o coloană sonoră compusă de celebrul rapper și producător sud-coreean GRAY, filmul are acțiunea plasată în Seul, capitala strălucitoare și plină de viață a Coreei de Sud. Eroina sa este singuratica Ok-ju (Jun Jong-seo), angajată cândva ca bodyguard, care se reîntâlnește cu fosta ei colegă de clasă – și cea mai bună prietenă -, Min-Hee (Park Yu-rim), acum balerină profesionistă. La scurt timp după ce reiau legătura, Min-Hee este asasinată, iar crima este făcută să pară o sinucidere. Însă Min-Hee a apucat să lase în urmă un mesaj misterios: „Vă rog să mă răzbunați!… Știu că mă veți ajuta!”, care ajunge la Ok-ju. Aceasta este hotărâtă să-și folosească toate abilitățile de investigare și de apărare pentru a-l găsi pe ucigașul prietenei ei și a se răzbuna.
Ea ajunge să înfrunte singură o bandă extrem de brutală, care conduce o rețea subterană de trafic de droguri, violență și asasinate oribile comise asupra femeilor. Fără să fie ajutată de nimeni și cu șanse infime de reușită, Ok-ju face totul să-și ajute prietena, așa cum nu a reușit când aceasta era în viață.
Filmul a obținut aprecieri la superlativ pe celebrul site Rotten Tomatoes. S-a scris că „filmul lui Lee Chung-hyun descrie cu stil viața de noapte plină de pericole a orașului și că înfruntarea supremă nu este mai puțin satisfăcătoare doar pentru că ne așteptăm la deznodământ”, dar și că „deși povestea este simplă, energia, imaginea și protagonista sa sunt excepționale”.
„Am pornit de la dorința de-a arăta publicului un tip de pedeapsă care nu este disponibil în viața reală”
Întrebat de variety.com de ce mai este necesar un film concentrat asupra răzbunării, când Coreea a văzut deja atâtea, regizorul Lee Chung-hyun a răspuns: „În loc să mă concentrez pe răzbunare ca gen în sine sau pe seria de evenimente din film, am pornit de la dorința de-a arăta publicului un tip de pedeapsă care nu este disponibil în viața reală și care le poate oferi oamenilor un anumit sentiment de catharsis”.
La rândul ei, actrița Jeon Jong-seo a fost întrebată cum s-a descurcat cu faptul că eroina ei, care se luptă să-și răzbune prietena, are soarta personajelor din acest tip de producții – este trasă în jos o dată cu cei pe care îi urmărește, în final atât eroii, cât și inamicii lor ajungând să fie tulburi din punct de vedere moral. Ea a spus: „Cred că personajele pe care le poți descrie într-un mod simplu nu sunt captivante. Răul și binele există în noi toți, dar poate exista și un fel de legitimitate cu privire la motivul pentru care cineva este foarte rău. Personajele care sunt capabile să convingă prin forța și motivația lor sunt mai atrăgătoare în ochii publicului. Când te uiți la personajul lui Ok-ju, ea este foarte violentă și capabilă să facă lucruri chiar mai rele sau mai dure decât Choi, bărbatul pe care îl urmărește. Cu siguranță, ea omoară mult prea mulți oameni pe parcurs, dar m-am gândit că, dacă motivația ei este vie și neclintită, ea va fi capabilă să convingă telespectatorii și să-i cucerească. Așa am abordat-o eu, cel puțin”.
Actorul Kim Ji-hoon a spus, în completare: „Ei bine, în primul rând să nu uităm că nu este vorba despre o instanță judecătorească, ci despre un film, deci trebuie să privim în perspectivă. O dată spuse aceste lucruri, când te uiți la natura crimelor comise de Choi, ele sunt în mod evident teribile și greu de iertat de public. Choi nu a ucis pe nimeni, dar îți dai seama că e mai rău chiar decât criminalii. Noi chiar am discutat despre asta înainte de filmări – dacă i-am pune pe Ok-ju și Choi împreună la tribunal, Ok-ju ar putea primi o sentință mai lungă, pentru că a ucis atât de mulți oameni, iar Choi nu a ucis, practic, pe nimeni. Cu toate acestea, dacă te uiți la greutatea faptelor, înțelegi că el este mult mai rău. Mi-am abordat rolul știind că era, evident, un tip groaznic, demn de ură, dar având, totuși, un anumit farmec”.
„Am vrut să pară un spectacol de balet”
Regizorul a mai spus că „deși filmul este de acțiune, am vrut să pară un spectacol de balet. M-am concentrat foarte mult pe artă, muzică și pe stilul de filmare. În timp ce, emoțional vorbind, filmul se ocupă de subiecte foarte dureroase, eu am vrut să portretizez ceva care este în același timp brutal, dar și foarte frumos”.
El a mai spus că referințele pentru filmul său au fost „Drive” (2011), cu Ryan Gosling, regizat de Nicolas Winding Refn și „Good Time” (2018), al fraților Safdie, care la rândul lor sunt inspirate din filmele vintage de la Hollywood. „În plus, am vrut să creez un film care să fie puțin diferit de filmele coreene obișnuite”, a adăugat acesta.
Actrița Jeon Jong-seo a povestit despre colaborarea cu regizorul că „Lee Chung-hyun înțelege foarte repede cum ar trebui să abordeze lucrul cu fiecare actor în mod individual și că este posibil ca fiecare să avem nevoie de o tehnică sau un tip de regie diferit. În ce mă privește, indicațiile mă pot limita uneori, dar el a știut să mă lase liberă. A fost grozav pentru noi, ca actori, care probabil că stăm printre copaci, dar deseori nu mai putem vedea pădurea. El ne poate explica, de exemplu, modul în care o anumită scenă are nevoie de un anumit indiciu emoțional, relevant pentru scenele de mai târziu. Chiar din faza de pre-producție, el a reușit să ne creeze tuturor cele mai bune condiții pentru a ști ce avem de făcut, ceea ce nu este capabil să facă orice regizor”.