În sfânta zi de Paşte, Mircea Dinescu şi invitatul său, celebrul bucătar Antonio Passarelli mănâncă pe malul Dunării, la Cetate, un prânz îmbelşugat, gătit de ei înşişi, într-o „confruntare” prietenească şi plină de umor. „Politică şi delicateţuri” poate fi urmărită în fiecare duminică, la 14.30, la TVR 1.
Pe pajiştea de la Cetate, scăldată pe de-o parte de Dunăre şi străjuită pe cealaltă de un impunător şi elegant conac, cei doi „vrăjitori ai bucatelor” se pun pe treabă, păziţi cu străjnicie de câinii lui Dinescu şi înveseliţi de lăutarii de la Mambo Siria. Antonio îi pregăteşte poetului paste umplute la cuptor, o reţetă tradiţională de Paşte în ţara sa natală, Italia.
Dinescu nu se lasă mai prejos şi pune pe grătar un calcan, ţinut bine până atunci în baiţ de vin cu zeamă de portocale. „Vedeta” meniului este, însă, un miel împănat cu usturoi verde şi slăninuţă, pus la proţap și stropit cu vin. De pe masă nu lipsesc ouăle vopsite, două soiuri de vin – alb şi roşu – şi pâinea de casă, frământată sârguincios încă de când s-a crăpat de ziuă, amestecată cu cartofi fierţi şi coaptă afară, într-un cuptor cu lemne. Masa e aşezată pe malul Dunării, iar cei doi bucătari iscusiţi ciocnesc ouă, gustă din bucate şi ascultă, de această dată, muzica unui alt taraf, numit „Merci Beaucoup”.
Antonio Passarelli s-a născut în Calabria. La vârsta de 17 ani a început să lucreze într-un restaurant, pentru a-şi putea plăti studiile de psihologie la Universitatea Sapienza din Roma. A devenit bucătar şi a lucrat într-un restaurant până în 1982, când venirea unui nou proprietar care a lăsat standardele foarte jos l-a determinat să ia o pauză de aproape 9 ani, timp în care a lucrat în managementul comerţului en-gros şi şi-a terminat studiile.
În 1990 a venit în România şi a fost cuprins de dorul de a găti, care este, după cum mărturiseşte, „ca o femeie care te ispiteşte”. Astfel, în 1991 şi-a deschis primul restaurant la Timişoara şi, deşi plănuise să rămână la noi în ţară doar trei luni, sunt mai mult de 20 de ani de când locuieşte aici. Explicaţia pentru rămânerea sa în România este pe cât de simplă, pe atât de frumoasă: „aveam nevoie de un pic de pace”. Telespectatorii TVR 1 se vor bucura să îl regăsească pe simpaticul Antonio, cel care i-a făcut să zâmbească, dar şi să poftească, la „Dănutz SRL”.
