Ilinca Vandici,  gata de o nouă provocare! Vedeta va avea propriul podcast

De 15 ani la Kanal D… care au fost cele mai mari provocări pentru tine în acest răstimp?

Să ne gândim ce înseamnă 15 ani în viaţa unui om sau a unui bebeluş. Pentru mine aceştia ani se traduc în evoluţie, dezvoltare pe toate planurile, creştere, cunoaştere. Toate aceste lucruri au venit ca o provocare. Am încercat în fiecare an să mă redescopăr, să mă reevaluez, să îmbunătăţesc tot ce s-a putut îmbunătăţi până în acest moment la mine, să fiu în cea mai bună formă a mea, să ajung eu la un echilibru, stabilitate şi mulţumire sufletească, astfel încât să dau mai departe tuturor celor care mă privesc lumina, pace, bucurie, zâmbete, stare de bine. Una dintre marile provocări a fost aceea de a mă menţine în atenţia oamenilor, dar asta a însemnat evoluţie, determinare şi multă muncă. Cred că am făcut faţă tuturor provocărilor extrem de bine. A fost o călătorie iniţiatică.

 Dincolo de carismă și telegenie, de ce crezi că e nevoie pentru a fi o vedetă TV de succes?

Pentru a avea succes şi pentru a te menţine de-a lungul timpului într-un anumit top creat de tine sau de alţii este nevoie de mult mai mult decât telegenie şi carismă. Trebuie să existe inteligență în spatele carismei şi telegeniei, pentru a crea conţinut de calitate pentru cei care te privesc, e nevoie de inteligență emoţională şi de un echilibru interior astfel încât să poţi împărtăşi cu cei din fața micului ecran experienţe, sfaturi. Trebuie să fii capabil de empatie şi este nevoie şi de multă muncă şi determinare, putere de a te ridica atunci când cazi, siguranţă de sine. Trebuie să ai un ţel, un scop pentru care să lupţi în fiecare zi, să te menţii motivat să te perfecţionezi, să evoluezi zilnic, să devii mai bun.

Recent, ai încheiat cel de-al 7-lea sezon de „Bravo, ai stil!”. Ce urmează? Când vor începe filmările pentru următorul?

S-a încheiat şi cel de-a şaptelea sezon „Bravo, ai stil! Celebrities”, un sezon extrem interesant din care am învăţat multe lucruri. Mi-a plăcut foarte mult, pentru că a fost diferit faţă de celelalte sezoane. Nu ştiu când vor începe filmările pentru următorul sezon, dar cu siguranţă vom anunţa atunci când va fi cazul. Până atunci, în ceea ce priveşte televiziunea consider că am nevoie de o pauză în care să îmi reîncarc bateriile, să fac o introscpecție, să văd ce a fost bine, ce trebuie îmbunătăţit. Va fi un timp pe care îl voi folosi pentru a sta cu cei dragi, cu mine însămi mai mult şi pentru a face lucruri pe care le-am amânat din lipsă de timp. Este un moment prielnic pentru a mă relaxa şi a mă bucura de timp, de clipe libere.

Cu puțin timp în urmă, s-a zvonit că ai primit o ofertă de la Antena 1. Până la urmă, schimbi postul?

Kanal D chiar este ca o a doua familie pentru mine! Şi sunt fericită că iată, de 1 martie, când Kanal D împlineşte 15 ani, sunt tot aici, alături de oamenii lângă care am crescut, am evoluat.  Este locul în care am făcut performanţă, am primit susţinere necondiţionată, aici  sunt acele persoane care mi-au fost alături atunci când nimeni altcineva nu îmi era şi care mi-au oferit şansa de a ajunge la nivelul la care sunt astăzi, de a străluci din toate punctele de vedere. Am dus cumva încrederea pe care am primit-o din partea celor din echipa Kanal D la cel mai înalt nivel și am făcut o treabă foarte bună împreună. În momentul în care te duci cu drag la muncă, aştepţi să începi următorul sezon, să stai de vorbă cu colegii de la managemnt, de la PR , de la resurse umane, de la ştiri, de la „Teo Show”, iar enumerarea poate continua, te simţi ca într-o mare familie. Ne cunoaştem şi ne place să ne întâlnim, să împărtăşim lucruri şi bune şi rele, nu neapărat profesionale, ci şi personale. Sunt atât de reale relaţiile care s-au legat aici, toată evoluţia noastră ca şi familie profesională, încât cred că asta ne diferenţiază şi ne face unici, creativi şi de succes. Câtă vreme există aceste sentimente, gânduri şi emoţii pe care eu le am faţă de familia Kanal D, nu simt nevoia unei schimbări.

 În acest moment, care este formatul media care ți se pare cel mai provocator?  Și de ce?

Sunt subiectivă, dar cel mai provocator format media pentru mine rămâne „Bravo, ai stil!”. Toate celelalte mi se par uşoare, nu au fost la fel de profunde ca ceea ce se întâmplă în cadrul acestui proiect. Eu caut să descopăr profunzimea lucrurilor, a sentimentelor, a emoţiilor, a trăirilor până la rădăcina lor. În cadrul acestui show trasformațional vezi atâţia oameni care evoluează, care se debarasează de toate măştile pe care le-au purtat, le-au clădit de-a lungul vieţii, dărâmă toate zidurile pe care şi le-au ridicat, poate din frică, timiditate, experienţe neplăcute. Este emisiunea care rămâne cea mai mare provocare pentru mine până în acest moment şi sper că aşa va fi multă vreme de acum înainte. Îmi doresc să atingem cel mai înalt nivel al performanţei cu acest proiect.

Un altfel de podcast

Și tot de curând, ne povesteai că urmează să te implici mai mult în social media. Despre ce este vorba, mai precis?

Am mari planuri pe partea de online şi abia aştept să mă pot concentra pe tot ceea ce doresc să întreprind în această zonă. Sunt planuri despre care vorbim şi lucrăm de peste jumătate de an. Este vorba despre un podcast… altfel! De un an am tot zis că mă atrage zona asta, însă toate discuţiile mi se păreau uşurele, frivole. De ceva vreme au descoperit câteva podcasturi şi din ţară şi din străinătate care au reuşit să îmi atragă atenţia şi să îmi stimuleze curiozitatea prin analiza personală pe care şi-o făcea fiecare invitat. Ceea ce mi se pare fabulos, pentru că vrem sau nu să recunoaştem, acesta este următorul pas pentru tot ceea ce înseamnă influcencer, om de televiziune, persoană publică. Ei trebuia să transmită un mesaj, să fie un exemplu, să îi motiveze pe cei care îi privesc. Asta mi se pare “cheia” în acest moment.

Şi eu lucrez la analiza personală de peste un an și simt că mă ajută enorm din toate punctele de vedere. Mai sunt şi alte proiecte, dar nu sunt atât de aproape de finalizare precum acest podcast care îmi doresc să fie inspirat din sufletul meu, din tot ceea ce am trăit, descoperit în ultima vreme, din toate informaţiile adunate. Abia aştept să îl demarez şi să ajungă la cât mai mulţi oameni.

Urmează și vacanța în Maldive… în doi. 😉 Care crezi că este cea mai mare provocare într-o căsnicie? Cum gestionezi gelozia?

Urmează vacanţa în Maldive care nu va fi în doi, ci în patru, pentru că vom merge cu încă un cuplu, finii noştri. Într-o căsnicie sunt mai multe provocări, toate la fel de importante. Vorbim despre acceptare, toleranță, schimbare, despre a-l iubi pe cel de lângă tine dincolo de senzaţia fluturilor în stomac, vorbim de o dragoste matură, aşezată, consolidată pe prietenie. Sunt importante sinceritatea, transparența şi mai ales să nu încercăm să îl schimbăm pe cel de lângă noi. Ca o provocare vine şi modul în care reuşeşti să nu te pierzi ca şi cuplu, să îţi găseşti timp pentru partenerul de lângă tine, chiar dacă apar copiii care îţi răpesc din timp, iubire şi energie. Timpul de calitate în doi este cea mai mare provocare şi nu ar trebui să îl pierdem niciodată, comunicarea este esenţială într-un cuplu. Gelozia într-o anumită proporţie mi se pare sănătoasă. Asta înseamnă să iubeşti până la urmă. Noi nu ne dăm motive de gelozie, suntem sinceri unul cu celălalt. Am învăţat să creştem împreună, să fim o echipă în tot ceea ce facem, inclusiv în ceea ce înseamnă creşterea şi educarea lui Zian. Micile momente de gelozie aduc un plus, dacă nu sunt duse în extrem astfel încât să destabilizeze şi să discrediteze. Gelozia extremă are legătură cu lucruri extrem de superficiale, nu ţin de zona profundă spre care eu tind.

Și cum gestionează Andrei, soțul tău, expunerea ta mediatică? Dar Zian?

Andrei este foarte încântat de tot ceea ce fac eu, mă susţine foarte mult, m-a susţinut de la bun început. M-a văzut la televizor, pe reţele de socializare şi  urmarindu-mă acolo i-a plăcut de mine. Apoi m-a descoperit cu adevărat şi m-a iubit. Nu a încercat niciodată să mă îngrădească şi să schimbe asta la mine. A ştiut întotdeauna să fie lângă mine când am avut momente mai puţin bune, când am fost obosită aproape de burnout. M-a ridicat şi m-a motivat astfel încât să nu îmi pierd entuziasmul pentru ceea ce făceam. Lui nu îi place să fie expus, mediatizat, pozat, să se implice fizic în cariera mea. Dar moral el este întotdeauna în spatele meu. În spatele unei femei puternice sta întotdeauna un bărbat puternic şi viceversa. Noi am avut norocul să ne găsim unul pe altul şi el este suficient de puternic să mă ducă pe mine şi eu suficient de puternică să îl duc pe el. Asta mi se pare o împletire extrem de frumoasă a lucrurilor.

Zian înţelege foarte multe lucruri, este un copil special, extrem de dezvoltat care percepe lucrurile mult mai bine decât, uneori, o facem noi oamenii mari. Treaba asta cu expunerea mea nu ştiu dacă o înţelege, pot spune că este mândru de mine, îi place să mă vadă la televizor şi pe bannerele din oraş. Este încântat şi îl văd cu zâmbetul pe buze şi îmi spune că sunt frumoasă. Acest lucru contează pentru mine mai mult decât orice altă apreciere din lumea asta, îmi dă putere şi mă motivează să merg mai departe, pentru că ce vede Zian în mine este ceea ce nu au cum să vadă alţi oameni.

Apropo de băiețelul tău, câte lucruri învățate la Liceul Pedagogic aplici din postura de mămică? 🙂

Nu ştiu dacă lucrurile pe care le fac cu Zian vin din experienţa din Liceul Pedagogic, dar tot ceea ce facem împreună vine din suflet, din instinctul matern. Am parte, alături de Zian, de toate activităţile normale şi naturale care se întâmplă, sau ar trebui să se întâmple, între o mamă şi copilul, copiii ei. Decupăm, desenăm, ne jucăm, creăm, ne ascundem, alergăm, ne jucăm în nisip, construim, facem joc de rol, mâncăm împreună. Este o viaţă absolut normal, dar în acelaşi timp fabuloasă, pentru că Zian este micul meu maestru, mă îndrumă, îmi forţează mereu limitele. Este cea mai puternică oglindă a mea, mă văd în el, îmi oglindeşte stările, defectele, calităţile şi eu învăţ de la el despre mine foarte multe lucruri.

Ai povestit la un moment dat, într-un podcast, că mergi la terapie. Care sunt cele mai importante lucruri pe care ai învățat să le depășești?

Da, fac terapie, analiză personală, psihoanaliză, sunt multe zone pe care le-am încercat astfel încât să îmi fie mie de folos. În terapie nu înveţi să depăşeşti lucruri, ci să le vezi, să le conştientizezi, să le înţelegi, să le accepţi şi să le îmbrăţişezi. Înveţi să schimbi ce se poate, să accepţi ce nu poate fi schimbat şi să vindeci. În terapie nu vorbim despre a depăşi lucruri, ar fi superficial. În terapie scoţi toate traumele, frustrările, lucrurile bune pe care le-ai trăit şi urmezi procesul de conştientizare, înţelegere, acceptare, integrare, vindecare.

 Și care sunt lucrurile pe care le faci doar pentru tine?

Doar pentru mine sunt momentele mele cu mine. Atât de greu mi-a fost să ajung aici şi atât de uşor să înţeleg de ce sunt ele benefice, de ce avem nevoie de aceste momente de introspecţie… Nu suntem educaţi, învăţaţi, crescuţi să privim în interiorul nostru, să vorbim despre ceea ce ne doare, ce nu ne place, despre cum ne simţim în anumite situaţii sau cu anumiţi oameni. Câteva minute pe zi să stai tu cu tine sunt esenţiale ca să îţi limpezeşti mintea, să te gândeşti la ceva frumos, să faci planuri, să pui intenţii pentru ce îţi doreşti să ţi se întâmple în viaţă, să spui o rugăciune, să mulţumeşti pentru ce ai reuşit să realizezi sau pentru situaţiile neplăcute prin care ai trecut, care poate te-au protejat de alte lucruri mai grave. Nu este uşor, dar cu timpul începi să conştientizezi şi te va ajuta pe parcursul vieţii.