Horațiu Mălăele are maraton pe TVR 3, la împlinirea a 70 de ani. Mesajul trimis de marele actor cu această ocazie

A devenit deja o tradiție, de câteva luni încoace, ca ultima noapte de sâmbătă spre duminică a fiecărei luni să fie dedicată, sub genericul Noaptea Albă a Filmului Românesc, de postul TVR 3 tinerilor şi încă tinerilor regizori de film ai ceea ce se numeşte, cu o titulatură prestigioasă, Noul Val al cinematografiei româneşti sau Noul Cinema Românesc (NCR).

Horațiu Mălăele este unul dintre cele mai prestigioase nume ale teatrului şi filmului românesc, duminică, 31 iulie (după alte surse, pe 1 august), împlineşte respectabila vârstă de 70 de ani şi, cel mai important, mai ales prin debutul său cinematografic în calitate de regizor cu filmul “Nunta mută” (2008), a fost asociat cu ceea ce se cheamă Noul Val cinematografic românesc, aşa că alegerea sa pentru “maratonul” de săptămâna asta a venit de la sine.

Integrală Mălăele, timp de 9 ore

Noaptea Albă a Filmului Românesc este un program de tip maraton, dar de data aceasta cei care fac programele la TVR 3 s-au depăşit pe sine: evenimentul dedicat lui Horațiu Mălăele durează nu mai puțin de 9 ore, de la ora 22.00 a zilei de sâmbătă, 30 iulie, până la ora 7.00 dimineața a zilei următoare, duminică 31 iulie. Cei care-au rezistat până la acea oră vor fi “treziți” de obişnuita difuzare matinală a Imnului României de către canalele TVR, la ora 6,55: “Deşteaptă-te, române”, cum bine spun versurile lui Mureşianu.

În plus, în acest interval orar vor fi difuzate trei lungmetraje cinematografice – toate cele trei titluri realizate, în calitate de regizor, de către Horațiu Mălăele – şi două spectacole de teatru TV, unele clasice, din “arhiva de aur” a Televiziunii Române, precum “Mincinosul”, de Carlo Goldoni, în regia marelui Vlad Mugur. Evident, principalul punct de atracție al programului este difuzarea “Nunții mute”, filmul de mare succes (inclusiv pe pământ francez) al lui Mălăele din 2008, care va avea loc de la ora 1.50.

“Marele hei-rup al exercițiului uman”

În exclusivitate pentru revista “TV Mania”, Horațiu Mălăele a transmis un impresionant mesaj de mulțumire pentru cei care l-au omagiat astfel, prin acest superb “cadou” artistic, care permite programarea şi difuzarea a cel puțin întregii sale opere de regizor de cinema, mesaj pe care-l reproducem în continuare în întregime:

“Acum, când timpul începe să se risipească încet și incert, soldat încă activ prin tranșeele culturii, vă mulțumesc plecat pentru această cinstire pe care mi-o faceți, de a vedea împreună câteva trecute fapte, pe care le iubesc mult și de care sunt uneori chiar mândru, făcându-mă să cred că, în marele hei-rup al exercițiului uman, sunt un efort mic, dar sunt.”

Horațiu Mălăele

Maratonul cinematografic Horațiu Mălăele de pe TVR 3 va începe sâmbătă la ora 22.00, cu un scurt interviu, ca de obicei, de un sfert de oră, cu regizorul omagiat, va conține filmele de lungmetraj “Luca” (ora 22.15), “Nunta mută” (ora 1.50) şi “Funeralii fericite” (ora 3.25), precum şi spectacolele de teatru TV “Mincinosul” (ora 24.00) şi “Poveste studențească” (ora 5.20), şi se va încheia cu difuzarea Imnului României de la ora 6.55.

Un artist multivalent

Ajuns, iată, la fastuoasa vârstă de 70 de ani, Horațiu Mălăele este unul dintre cele mai prestigioase şi îndrăgite nume ale teatrului şi filmului românesc, activând, de-a lungul deceniilor, în calitate de actor (pe scenă, pe marele ecran şi în televiziune şi radio), de regizor de teatru şi, de la un anumit moment, de cinema, precum şi, nu în ultimul rând, de desenator şi caricaturist (unul foarte talentat) şi de scriitor propriu-zis (poezie, proză, “microsioane”).

Mălăele este născut, în urmă cu 70 de ani, în Târgu Jiu, județul Gorj, oraşul făcut celebru de creațiile plasate de genialul Constantin Brâncuşi acolo, dar şi locul de baştină al unui alt nume important al cinematografiei româneşti, regizorul şi actorul Sergiu Nicolaescu, aşadar este un oltean, jian, gorjean. 

Regizorul “Nunții mute”

A terminat IATC-ul în 1975, aşadar la 23 de ani, la clasa profesorului Octavian Cotescu, şi imediat s-a instalat, datorită farmecului său şi aerului de băiat bun, dar uşor confuz (un fel de “Marele Blond”, jucat în acea vreme în nişte filme de comicul francez Pierre Richard), ca unul dintre cei mai populari şi îndrăgiți actori români, ai ceea ce era încă perioada comunistă.

De-a lungul vremii, actorul s-a exersat şi ca regizor de teatru, şi încă unul apreciat. Mălăele se poate spune, însă, că s-a născut “a doua oară” în 2008, când se hotărăşte să treacă şi la regia de film şi regizează “Nunta mută”, un film de mare succes. Nu va mai renunța şi îşi va mai pune semnătura pe încă două filme, apreciate, chiar dacă nu au mai înregistrat acelaşi succes: “Funeralii fericite” (2013) şi “Luca” (2020), toate trei filmele beneficiind de contribuția la scenariu a dramaturgului Adrian Lustig.

“Fantomele” comunismului, în “Luca”

Maratonul de pe TVR 3 nu începe însă cu “Nunta mută”, ci cu cel mai recent film al regizorului, “Luca”, trecut oarecum neobservat la recenta sa difuzare, de anul acesta, pe marile ecrane (aş îndrăzni să spun că ocultarea filmului are drept cauză şi încurcăturile produse, în distribuția filmelor, de către anii de pandemie). Pe scenariul lui Adrian Lustig, filmul îi are în distribuție pe: Istvan Teglas, Andi Vasluianu, Mădălina Craiu, Rodica Mandache şi… Bogdan Mălăele.

Comunismul încheiat în 1989 se pare că încă mai bântuie imaginarul lui Lustig şi al altor scenarişti români: “1989, ultimul an de comunism în România. Luca, un student, decide să meargă într-o excursie de o zi în Bulgaria. La biroul vamal, locotenentul poliției secrete Nedelcu îl găsește cu o bancnotă de 50 de dolari ascunsă în rect. Luca este bătut cu sălbăticie de Nedelcu”, sună sinopsisul filmului.

Teatru “pe pâine”, cu Mălăele

Important de spus despre “Mincinosul” de la ora 0.00, “piesă de teatru din arhiva de aur a Teatrului Național de Televiziune”, pe binecunoscutul text al dramaturgului iluminist venețian Carlo Goldoni, este că regia aparține marelui om de teatru care a fost regizorul Vlad Mugur (1927-2001). În distribuție, alături de Mălăele, se regăsesc: Virgil Andriescu, Mircea Andreescu, Florin Zamfirescu, Ionel Mihăilescu, Marius Stănescu, Diana Gheorghian, Camelia Maxim, Medeea Marinescu.

Cealaltă piesă de teatru aflată în program, difuzată la ora 5.20, pentru insomniaci (sau pentru cei care tocmai s-au trezit), este după un text mai puțin cunoscut, dar cu atât mai interesant: “Poveste studențească”, de Mihail Sorbul (dramaturg român interbelic, autorul clasicelor “Patima roşie” şi “Dezertorul”), regia: regretatul Cornel Todea, avându-i în distribuție pe: Mircea Jida, Ștefan Radof şi, atenție, uriaşa Anda Călugăreanu (1946-1992).

Mălăele se autodistribuie în rolul principal al lui Lionel Frunză

“Viața de student” era la fel în 1922, ca şi în prezent, demonstrează spectacolul: “Anul 1922, doi studenți, unul la Drept și unul la Litere, aflați într-o cameră de cămin, noaptea, fără țigări, învățând”. Între cele două piese de teatru TV, se difuzează cele două filme de succes ale lui Mălăele: “Nunta mută” (ora 1.50) şi “Funeralii fericite” (ora 3.25), acesta din urmă prezentându-l şi pe actorul Mălăele, în rolul principal al franco-românului Lionel Frunză.

În prezentarea filmului “Nunta mută”, făcută pentru booklet-ul DVD-ului filmului, pe care l-am realizat în anul 2011, scriam: “La începutul anilor ’80, regretatul actor Octavian Cotescu i-a povestit întâmplarea lui Horațiu Mălăele, care, după mai bine de douăzeci de ani, a transpus-o într-un film emoționant despre o situație absurdă în care moartea lui Stalin influențează decisiv destinele unor oameni simpli, care nu aveau nicio legătură cu Moscova sau cu partidul comunist”.

Partitura „clovnului trist”

Îl prezentam astfel atunci pe Horațiu Mălăele, sub titlul “Un artist proteic”: “Horațiu Mălăele este unul dintre cei mai iubiți de public actori români din toate timpurile. Umorul său cu totul special, aerul său (jucat) ușor zăbăuc, de «distrat», de om care «calcă în străchini», l-au impus de la început atenției marelui public, apoi l-au făcut să rămână în mintea și sufletul spectatorilor. Este unul dintre acei artiști care este suficient să apară în fața oamenilor, să se miște și să privească, pentru a le câștiga un zâmbet. Ce să mai spunem atunci când deschide gura?”.

Continuam astfel: “Desigur că Mălăele a abordat, de multe ori, partitura «clovnului trist», ca orice artist comic care se respectă. Totodată, a avut o intensă și profundă activitate ca regizor de teatru. Iată-l acum și ca regizor de film. Nu se va opri aici: un alt scenariu al său, «Funeralii fericite», a câștigat la concursul Centrului Național al Cinematografiei și va intra în producție «când va vrea Dumnezeu», cum spune cu umor regizorul”.

“Horațiu Mălăele este, și el (ca și Brâncuși), un gorjean. Pentru că s-a născut la Târgu-Jiu, pe 1 august 1952 (așadar, este un Leu pursânge). Prima lui dorință a fost să facă Artele Plastice; nu întâmplător, Horațiu este și un grafician împătimit. A venit în Capitală să dea examenul, dar, într-o doară, a văzut câteva spectacole la Teatrul Bulandra. Brusc, puștiul de 18 ani s-a hotărât să devină actor, iar vraja Thaliei (muza teatrului în antichitate) nu avea să-l mai părăsească toată viața”, mai spuneam în 2011.

Întâlnirea cu “sorocul”

În ce priveşte filmul “Nunta mută”, Mălăele explica, în interviul pe care mi l-a acordat cu acea ocazie: “«Nunta mută» este un film ce povesteşte despre o perioadă blestemată a acestui pământ, când frica, foamea şi frigul au călcat în picioare viaţa părinţilor noştri. Este un film trist cu mult umor. Stilistica filmului a fost rânduită pe două culoare uşor depistabile şi pentru profan şi pentru iniţiat. Unul realist, care adună cele două coperţi, iar celălalt realist-fantastic, povestea propriu-zisă, motiv pentru care am recurs la acest comentariu de tip brechtian, acest «verfremdengseffect», această îngroşare în zona personajelor, costumelor, decorului etc., pentru a explicita mai bine această fabulă antitotalitară”.

În 2013, ieşea noul film al regizorului, “Funeralii fericite”, şi, în cronica acestuia, intitulată “Lionel murind”, îl prezentam astfel: “«Funeralii fericite» este cea de-a doua tentativă ca regizor de film a actorului Horaţiu Mălăele (în egală măsură şi regizor de teatru), un mare talent al scenei româneşti. Primul film a fost «Nunta mută», în 2008, iar receptarea sa a fost amestecată. Spre deosebire de «Nunta mută», unde nu apărea deloc pe ecran, în «Funeralii fericite» Horaţiu Mălăele se autodistribuie în rolul protagonistului, «condamnatul la moarte» Lionel Frunză. Totodată, Mălăele face din nou echipă cu scenaristul de la «Nunta mută», dramaturgul Adrian Lustig”.

Dar despre ce este vorba până la urmă în acest “Funeralii fericite”? Sub titlul “«În marea trecere»”, scriam în 2013: “«Funeralii fericite» este în multe privinţe similar filmului anterior al tandemului Mălăele-Lustig, «Nunta mută». Ca şi acela, deşi este prezentată ca o comedie, pelicula îşi propune să exploreze teme mai profunde şi nu doar să asigure o bună-dispoziţie de moment. Acolo, în «Nunta mută», era vorba de o încercare de analiză, prin intermediul unei situaţii absurde, a plăgii roşii abătute peste România anilor ’50. În «Funeralii fericite», autorii bat spre zone mai metafizice şi mai simbolice, de genul «în marea trecere», cum ar spune poetul. Întrebarea de bază este următoarea: ce ar face un om dacă ar fi absolut sigur că mai are doar câteva zile de trăit, iar la sfârşitul săptămânii, chiar de ziua sa, îi va sosi sorocul?”.