CM 2010: Gică Popescu crede că Anglia e favorită

Gică Popescu ştie foarte bine ce înseamnă un turneu final al Cupei Mondiale la fotbal. A participat cu naţionala României la trei ediţii (Italia – 1990, SUA – 1994 şi Franţa – 1998) şi susţine că nicio altă competiţie nu-ţi oferă emoţii mai intense. „Baciul” ne-a vorbit despre echipele şi jucătorii favoriţi şi le-a oferit un sfat pariorilor înrăiţi: nu mizaţi pe surprize mari.
Un interviu de Octavian Cojocaru.
TV Mania: Gică, pe cine vezi favorită la cucerirea trofeului?

Gică Popescu: După părerea mea, Anglia este favorită. Nu ştiu de ce, dar am un sentiment că vor avea un cuvânt greu de spus în Africa de Sud. Nu vor mai face paşi greşiţi, ca la alte ediţii, şi vor ajunge în finală. Au un lot extraordinar şi cel mai bun antrenor.

Anglia a câştigat trofeul o singură dată, în 1966. Te gândeşti că se va repeta istoria din cupele europene de anul ăsta, când Atletico Madrid a cucerit un trofeu european după o pauză de 48 de ani şi Inter Milano a luat Liga Campionilor după o aşteptare de 45 de ani?

Nu m-am gândit deloc la acest aspect. Sunt doar coincidenţe. În fotbal nu se discută după aşa ceva, ci după pregătire şi valoare. Cred că Anglia este cea mai completă echipă. Dacă aş paria, mi-aş pune toţi banii pe Anglia.

Personal, cine ţi-ai dori să ia laurii?

Cu sufletul sunt alături de Spania, pentru că mă simt foarte legat de această ţară. Au o echipă formată din fotbalişti ajunşi la maturitate, care au câştigat Campionatul European din 2008, deci şi-au depăşit complexele şi au învăţat cum să joace şi spectaculos, dar şi eficient. Spania nu poate fi exclusă dintre favorite. De asemenea, nu trebuie omise Brazilia, Argentina, Germania, Italia, echipe obişnuite cu fazele superioare ale competiţiilor de acest nivel.

Care jucător crezi că va ieşi în evidenţă?

Lionel Messi trebuie să confirme şi la echipa naţională. Dacă va evolua aşa cum a făcut-o la Barcelona în sezonul recent încheiat, Argentina va ajunge sigur sus de tot. Pentru a se putea compara cu Maradona, Messi trebuie să câştige titlul mondial. Sigur, nu trebuie să-i uităm pe Cristiano Ronaldo, Rooney – dacă este sănătos -, Milito, Higuain.

Fotbaliştii de la echipele importante au avut sezoane lungi la echipele de club. Oboseala nu le poate afecta randamentul?

Dacă au jucat un an meci de meci, mai pot evolua încă şase-şapte partide. Uşor nu le va fi. Ştiu din propria experienţă. Eu am mers la Campionatul European din 1996 după ce am jucat 75 de partide într-un sezon la Tottenham. La turneul final m-am resimţit, pentru că de la minutul 60 încolo îmi cam terminam „benzina”. Dar oboseala o resimt jucătorii cu rază largă de acţiune, cum eram eu. Spiriduşii ăştia care joacă doar pe ultimii 30 de metri nu au cum să fie afectaţi la fel de tare.

Crezi că e loc de vreo mare surpriză, mai ales din partea vreunei echipe africane, mai ales că e primul turneu final de pe Continentul Negru?

Nu va fi un campionat cu surprize. Nu văd nicio echipă în stare de aşa ceva. Poate Serbia să ajungă în fazele superioare, dar nici ei n-au vreo şansă să ia trofeul.

Liga Campionilor a fost câştigată de Inter Milano, o echipă care a pus baza pe apărare. La Cupa Mondială va triumfa spectacolul sau apărarea ultraglomerată?

Eu sunt adeptul stilului ofensiv practicat de Spania, la nivel de naţionale, şi de FC Barcelona, la nivel de cluburi. Dar şi pragmatismul e important şi de multe ori decisiv.

Ce antrenor apreciezi cel mai mult dintre cei care sunt la cârma celor 32 de naţionale?

Fabio Capello e favoritul meu, pentru că alţi tehnicieni pe care-i apreciez, precum Guardiola sau Mourinho, nu sunt la Mondial.

Cum ţi se par numele exotice de la acest turneu final, Honduras, Noua Zeelandă, Coreea de Nord?

Nu cred că au forţa să surprindă, dar nu pot să le cataloghez nicicum pentru că nu le-am văzut jucând şi nu le cunosc forţa. Oricum, astfel de echipe dau culoare competiţiei. Dar ele vin din alte zone, unde calificarea este oricum facilă. Cu excepţia Braziliei şi Argentinei, toate echipele importante vin din Europa. Noi, România, n-avem cum să evităm adversarii cu adevărat dificili în preliminarii. Dar asta nu trebuie să ne sperie. Ar trebui să avem mereu ambiţia de a ajunge la turneele finale.

Ca jucător ai simţit ce înseamnă Cupa Mondială…

O, da. Este cea mai importantă competiţie fotbalistică, fără discuţie. Eu am avut norocul să fac parte dintr-o generaţie extraordinară şi am prins trei ediţii ale turneelor finale. Cu puţin noroc mergeam şi la a patra, în 2002. Orice jucător se simte fotbalist după ce a cucerit un titlu şi o cupă europeană cu un club, dar, mai ales, după ce a jucat la un Mondial. Emoţiile şi încărcătura unei asemenea competiţii sunt fascinante.