Fuego încă mai crede în Moş Crăciun!

Bunica lui visa să-l facă preot. Mama şi-a dorit ca el să cânte. Talentul lui Fuego a fost, aşadar, „menit” din naştere.

“Mama şi-a dorit foarte mult ca eu să cânt. Încă de când m-am născut, ea a spus că eu voi deveni artist. Şi aşa a fost. Ei îi datorez ce sunt acum şi voi fi de acum încolo pe acest pământ. Am avut o copilărie grea pentru că nu aveam timp de joacă, pentru că mama îmi organiza tot timpul lecţii de chitară, dar si meditaţii la fizică, materie care nu mi-a plăcut niciodată”, povesteşte Fuego.

Dacă fizica nu l-a ajutat cu nimic în viaţă, cu chitara e altă poveste. I-a adus muzica în viaţă, şi în suflet.

Bunica n-a mai apucat însă să-l vadă umplând săli de concerte.

“Cred ca i-ar fi plăcut. Din păcate, n-a apucat să-mi asculte nici măcar primul album. Aşa a vrut bunul Dumnezeu, că ea să mă vegheze de la dreapta Sa. Bunica mea a fost cea mai puternică persoană din lume, iar bunicul, trebuie să vă spun că avea cei mai frumoşi ochi. A fost şi este îngerul meu păzitor”, mărturiseşte cântăreţul, care mai are un regret. Că şi-a pierdut tatăl destul de devreme şi că nu are mai multe piese dedicate acestuia.

Bomboane pe furiş

De altfel, acum, în apropierea Sărbătorilor, Fuego se gândeşte şi mai mult la cei dragi, mai ales că prima amintere de Crăciun e legată de bunica sa. 

“Prima amintire pe care o am despre sărbătoarea de Crăciun este legată de bunica mea, cea care m-a învăţat drumul către credinţă: şi am aflat că în casa fiecăruia dintre noi se afla ieslea din Betleem şi că, după felul în care ne purtăm unii cu alţii, Iisus va găsi pietre ascuţite sau fân înmiresmat. Bunica venea în fiecare an de Crăciun, cu braţele pline de cozonaci, colăcei rumeniţi, turtă dulce şi mere în zahăr ars. Îmi aduc aminte cu drag de camera cochetă, străjuită de bradul în care strălucea instalaţia de brad, cu stele mari, în care erau bomboanele învelite în staniol, pe care le mâncam pe furiş şi lăsam acolo doar staniolul.

Ţin minte că focul ardea în sobă, ascultam colinde la radioul din perete şi au venit colindătorii care m-au găsit în braţele bunicii. După ce cetele s-au risipit, în aceea seara, puţin mai târziu am descoperit cadoul lui Moş Crăciun. Era vorba de un magnetofon de care toţi eram fascinaţi. Atunci eram îndemnat să cânt şi să recit versuri, avându-i ca public pe ai mei părinţi şi bunici. Pot să mai spun că Crăciunul fără bradul împodobit nu simt că e Crăciun.

Iar pentru mine, această sărbătoare este un timp al căutării, al regăsirii, al dăruirii, o sărbătoare care ne adună pe toţi, inclusiv pe cei care au trecut în lumea de dincolo. An de an simt nevoia să caut Crăciunul în mine, să mă întorc în copilărie. Pentru că acel ce nu păstrează Crăciunul în inimă nu-l va găsi niciodată sub brad. Încă mai cred în Moş Crăciun şi îl aştept în fiecare an”, ne-a spus cântăreţul.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturați-vă, cu un Like, comunității de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

Te-ar putea interesa și: De Crăciun, la Antena 3 cântă Tudor Gheorghe și Fuego. În program există și filme românești