Nominalizat la Oscar și la Globul de Aur pentru cel mai bun film din categoria dramă, filmul „Atacul din 5 septembrie” aduce în cinematografe povestea adevărată petrecută la Jocurile Olimpice de la München în 1972, dar și un exemplu de deontologie jurnalistică într-un moment rămas în istoria televiziunii.
După ce Steven Spielberg a evocat atacul de la Jocurile Olimpice de vară din 1972 în impecabilul său film „München” / „Munich” (2005), nominalizat la cinci Oscaruri și la două Globuri de Aur, filmul „Atacul din 5 septembrie” / „September 5” (2025) readuce în atenție momentele tensionate de atunci și tragedia cu care s-au finalizat. Nominalizat la Oscar pentru cel mai bun scenariu original (scris de Alex David, Moritz Binder și Tim Fehlbaum) și la Globul de Aur pentru cel mai bun film din categoria dramă, filmul „Atacul din 5 septembrie” are în centru echipa de jurnaliști sportivi americani care a transmis în direct – pentru întâia oară în istoria televiziunii – Jocurile Olimpice de la München, desfășurate între 26 august și 11 septembrie 1972.
În dimineața zilei de 5 septembrie, la ora 4.30, opt membri ai grupării teroriste „Septembrie Negru” au intrat în clădirea unde erau cazați sportivii israelieni, i-au atacat, i-au ucis pe doi dintre ei, iar pe restul i-au luat ostatici.
Jurnaliștii sportivi americani au auzit focuri de armă după ce au ieșit din emisie, iar ulterior au primit la redacție un raport potrivit căruia „teroriști înarmați au atacat sportivii israelieni”. În acest moment, ei au realizat că sunt singurii care văd ce se întâmplă și nu au vrut să cedeze povestea, deși li s-a spus: „Sunteți de la sport, sunteți depășiți de situație”.
Filmul regizat de Tim Fehlbaum urmărește pertinent dinamica și intensitatea evenimentelor, confuzia generală, mobilizarea greoaie a polițiștilor, dar mai ales atitudinea jurnaliștilor, fără să neglijeze vreun moment implicațiile deontologice ale cazului.
Aflați în fața unui caz fără precedent, într-o epocă în care faptele difuzate pe micul ecran erau mult mai atent filtrate, jurnaliștii Roone Arledge (Peter Sarsgaard), Geoffrey Mason (John Magaro), Marvin Bader (Ben Chaplin) și Marianne Gebhardt (Leonie Benesch) au fost în apropierea unei tragedii în desfășurare, pe care au relatat-o cu curaj și onestitate în fața a 900 de milioane de oameni („Mai mulți oameni au urmărit asta decât aselenizarea lui Armstrong”, se spune la un moment dat în film).
Trimiși să relateze despre volei, tenis, box, ei au ajuns să transmită, până la urmă, prima luare de ostatici din istoria televiziunii, iar filmul surprinde inteligent întrebările firești pe care și le-au pus și principiile jurnalistice care i-au ghidat, într-un context în care toți realizau că pot fi manipulați, că ar putea agrava lucrurile și că responsabilitatea care le revine e imensă.
Caracterizat drept „o examinare abilă și tensionată a eticii jurnalistice”, filmul „Atacul din 5 septembrie” s-a bucurat de cronici elogioase. The Daily Beast a apreciat că filmul „prezintă povestea puternică și captivantă a unei echipe americane de jurnaliști relatând un eveniment major din istoria lumii, având o amploare complet apolitică”, iar Screen Daily a scris că „Atacul din 5 septembrie” relatează acea zi tragică „printr-o combinație de energie și spaimă, bazându-se pe interpretări puternice și reprezentând o meditație asupra responsabilităților mass-media într-o situație atât de volatilă”.
O: September 5, SUA/Germania, 2025 R: Tim Fehlbaum D: Peter Sarsgaard, John Magaro, Ben Chaplin, Leonie Benesch, Benjamin Walker, Corey Johnson, Zinedine Soualem, Marcus Rutherford.