Fiica lui Steve Jobs, invitata lui Cătălin Ştefănescu la „Garantat 100%”. Emisiunea a fost reprogramată

Ca de obicei, la „Garantat 100%”, Cătălin Ştefănescu îşi ţine promisiunea de a aduce în faţa publicului invitați de valoare și povești de viață memorabile. Lisa Brennan Jobs, invitata lui Cătălin Ştefănescu este jurnalistă și scriitoare. S-a născut în 1978 şi e fiica cea mai mare a celebrului Steve Jobs, co-fondatorul Apple. Potrivit unor estimări din anul 2020, această companie valorează la ora actuală în jur de 2 trilioane de dolari.

VEZI  GALERIA FOTOPOZA  1 / 4

Duminică, în exclusivitate la „Garantat 100%”, TVR 1, jurnalista şi scriitoarea Lisa Brennan Jobs îşi deschide sufletul şi vorbeşte cu sinceritate despre suferințele unui copil care își dorea tatăl alături, despre lupta ei epuizantă pentru a câștiga afecțiunea propriului părinte, despre cum era Steve Jobs în viața de zi cu zi, dezvăluind în felul acesta o parte complet necunoscută, intimă, contrariantă, a unei personalități care a influențat istoria contemporană a umanității. Ediţia poate fi urmărită la TVR 1 pe 4 aprilie, de la ora 22.25.

„Nu știu dacă mi se părea mie sau chiar era groaznic. Așa că am scris o carte despre asta. Și m-am întors în timp ca să-mi țin companie mie însămi, la o vârstă foarte fragedă. Ca și cum eu, scriitoarea, aș sta acum lângă fetița de atunci, care sunt tot eu însămi. Numai că fetița aceea nu mai e singură acum. Și pot să înțeleg experiența asta și din perspectiva copilului care eram atunci, și din cea a adultului”, spune Lisa în dialogul cu Cătălin Ştefănescu, la TVR 1.

„Ca să înțeleg cu adevărat ce s-a întâmplat. Să nu mă simt nici victimă, nici infractor. Să nu-mi fie rușine.” – Lisa Brennan Jobs

Lisa Brennan-Jobs a publicat Small Fry – O poveste de viață și de familie, carte apărută la Editura Humanitas, în traducerea lui George Arion jr. De ce a scris cartea? „În general, e acreditată ideea că banii rezolvă lucrurile. Sigur, eu am trecut de un anumit nivel. Dar pentru mine a fost important să scriu cartea asta ca să înțeleg cu adevărat ce s-a întâmplat. Să nu mă simt nici victimă, nici infractor. Să nu-mi fie rușine”, răspunde invitata la „Garantat 100%”.

Cartea Lisei e povestea emoționantă a copilului unei celebrități de anvergură mondială, un copil care nu  s-a bucurat multă vreme de atenția sau de afecțiunea recunoscută a tatălui său. Mai mult decât atât, deși testul de paternitate a dovedit fără posibilitate de dubiu că Steve Jobs este tatăl Lisei, vreme de câțiva ani buni ea nu a fost recunoscută ca fiică legitimă a acestuia.

Pe când Lisa avea doar 4 ani, revista Time a publicat un interviu în care, întrebat despre fiica sa, Steve Jobs a negat că el ar fi tatăl, afirmând că „28% din bărbații americani ar putea fi tații acestui copil”. În cele din urmă, Steve Jobs a recunoscut-o pe Lisa ca fiică legitimă, dându-i posibilitatea de a-i purta numele. Iar în anii care au urmat, cu suișuri și coborâșuri, relația dintre tată și fiică s-a consolidat, devenind în cele din urmă una foarte apropiată.

Cu toate acestea, ani în șir, dacă era întrebat ce l-a determinat să numească LISA primul computer pe care l-a creat, Steve Jobs a declarat de fiecare dată că nu există nici o legătură între această denumire și numele fiicei sale. După mulți ani, la o cină la care participa și Bono, renumitul solist al grupului U2, Steve Jobs a dat un răspuns diferit.

În acelaşi interviu acordat în exclusivitate emisiunii „Garantat 100%”, autoarea aruncă o lumină cu totul specială asupra omului Steve Jobs, dezgolit de toată aura imensei sale prezențe publice, și văzut în dimensiunea profund umană a vieții de familie, a existenței de dincolo de luminile orbitoare ale scenei publice.

„Un lucru care m-a uimit a fost că, citindu-mi cartea, unii spun despre tatăl meu: Deci era rău, uneori!. Dar toată lumea știe asta, se spune peste tot. Nu cred că am dezvăluit ceva nou despre el în privința asta. Singura diferență e că, văzând că această răutate s-a revărsat și asupra unui copil, cei care nu credeau până acum că tatăl meu putea fi uneori rău au ajuns să creadă. Până acum poate nu erau dispuși să creadă că putea fi răutăcios sau asta nici măcar nu conta pentru ei. Dar cine știe ce contează de fapt? Viața privată și cea publică sunt complet diferite.”