Romanul lui Gaston Leroux, publicat in 1911, a cunoscut de-a lungul timpului o suita de ecranizari si adaptari pentru teatru. Nici una n-a avut succesul celei regizate de compozitorul si producatorul Andrew Lloyd Webber, care a transformat povestea scrisa de Leroux intr-un muzical ce se joaca neintrerupt, pe scenele londoneze, din 1986 si pe Brodway, din 1988. Webber a dorit imediat sa faca o ecranizare pentru marele ecran. A luat legatura cu regizorul Joel Schumacher si au planuit sa inceapa filmarile in ’90, avandu-i ca protagonisti pe Michael Crawford si Sarah Brightman, cei care jucau si in varianta originala. In iunie ’90, Webber a divortat insa de Brightman si proiectul a fost amanat. In plus, muzicalurile nu erau in zilele lor cele mai bune. Imediat dupa succesul rasunator al peliculei „Chicago”, in decembrie 2002, Webber l-a contactat din nou pe Schumacher pentru a realiza o ecranizare grandioasa. „Daca as putea face asta cu niste actori tineri si sexy, as face-o”, a spus regizorul. Webber a fost de acord, cu o singura conditie: ca alesii sa fie in stare sa-si cante singuri replicile.