Exclusiv ”Rețeaua de idoli” | Maricica Puică: „Noi nu ne gândeam la bani, ne gândeam să îi învingem pe toți… aveam diurna de 3,5 dolari”

„O viaţă de film şi un parcurs cu imense sacrificii fac din Maricica Puică una dintre cele mai spectaculoase şi, din păcate, puţin ştiute, mari campioane”, spune realizatoarea Irina Păcurariu despre invitata sa la „Reţeaua de idoli”. Campionă olimpică la atletism, singura româncă desemnată cea mai bună atletă a lumii şi dublă medaliată la Jocurile Olimpice din 1984 de la Los Angeles, Maricica Puică a primit în luna aprilie a acestui an „Colanul de Aur”, cea mai înaltă distincţie a COSR, recunoaştere acordată pentru doar câţiva sportivi români.

Întâlnirea cu Irina Păcurariu a avut loc într-o zi cu o ploaie torenţială. Marea atletă are astăzi 70 de ani şi trăieşte în cea mai mare parte a timpului la Câmpulung Muscel, unde are grijă de 3 câini şi 14 pisici. Sportiva care a parcurs în anii de antrenament şi competiții peste 100.000 de km în alergare este departe de a fi uitat experienţele celor 3 olimpiade la care a participat, cursele de o milă pe care le-a câştigat în Statele Unite şi care au transformat-o într-un idol şi pe teritoriul american. În anii `80, i s-au oferit două milioane de dolari ca să concureze pentru SUA, i-a refuzat, deşi în România i se rechiziţiona orice premiu sau recunoştere financiară primită.

Irina Păcurariu: Citeam, că dacă s-ar pune cap la cap distanțele pe care le-ați alergat, s-ar face 100 de mii de km…

Maricica Puică: Da, ocolul Pământului de 3 ori… pe zi nu erau foarte multe ore de alergare, dar au fost câte puţin, constant, peste 20 de ani, fără pauză.

Irina Păcurariu: Anul 1986 e anul dvs…

Maricica Puică: Aşa este… A venit invitația să mergem la Monaco pentru premierea celor mai buni sportivi din lume. Au trimis un elicopter la Nisa dupa mine şi antrenor (Ion Puică, soţul ei), iar ceremonia a avut loc la Palatul Regal din Monte Carlo. Eu am fost desemnată cea mai bună atletă a lumii, iar la sportivi a fost ales marele Ben Johnson, sprinterul american, într-o ceremonie care l-a avut drept gazdă pe Prinţul Albert de Monaco. Mercedes-ul primit drept premiu a fost trimis în România abia după ce am primit aprobare de la familia Ceauşescu. Era greu să deţii atunci o astfel de maşină la care nu aveau acces oamenii de rând, aşa că am ținut-o mulți ani. Toți spuneau că doar Ceaușescu avea dreptul la o așa mașină. În timp, toate premiile mele au fost, incluzând olimpiade, campionate mondiale, mari curse internationale, 28.000 de dolari. Aduceam un cec special care intra în contul Federației. Ne mai dădea și nouă 100-200… noi nu ne gândeam la bani, ne gândeam să îi învingem pe toți…..aveam diurna de 3,5 dolari, pe care o puteam păstra, luam mâncare de acasă, chiar și în America, cu supă la pachet, mâncare de la cantină, salam de Sibiu pe sub mână…chiar şi ouă fierte…

VEZI  GALERIA FOTOPOZA  1 / 5

CV DE CAMPIOANĂ – Maricica Puică

Maricica Puică s-a născut la 29 iulie 1950, la Iaşi, într-o familie cu 13 copii. A început să practice atletismul la vârsta de 15 ani, după ce a fost descoperită la un cros pentru elevi, în 1965, de profesorul Ion Puică, cel care ulterior i-a devenit antrenor şi soţ. Maricica Puică este cea mai nouă deținătoare a Colanului de Aur, recunoașterea absolută a olimpismului românesc şi prima atletă căreia i s-a decernat această distincție.
Deţine numeroase recorduri naţionale: două la 1.500 m, şase la 3.000 m, două la 5.000 m şi patru la 3.000 m sală. În 1968, a fost selecţionată în echipa naţională, cu care aduce prima medalie la Crosul Balcanic organizat în Turcia, pentru ca în 1978 să obţină prima medalie de aur la Campionatele Mondiale de cros cu echipa şi medalie de bronz la individual (Glasgow), potrivit lucrării „Enciclopedia educaţiei fizice şi sportului din România”, vol. 1 (Editura Aramis, 2002).
În 1979 a absolvit Şcoala de antrenori. În 1982, a cucerit medalia de aur la Campionatele Mondiale de Cross Country de la Roma, performanţă pe care a reeditat-o în 1984, la competiţia similară de la New York, scrie site-ul cosr.ro.

Probele care i-au dat satisfacţie au fost cele de semifond -1.500 şi 3.000 m, la care a avut mai multe recorduri. Cel mai bun an al sau a fost 1984, la Jocurile Olimpice de la Los Angeles cucerind primul  titlul olimpic al probei de 3000 m pentru femei din istoria Jocurilor Olimpice. Ea a castigat prima cursa olimpica de 3000 m cu timpul 8:35.96 care a reprezentat un record olimpic. La aceeasi editie a JO, a obtinut medalia de bronz la proba de 1500 m.
Ultima medalie importantă a fost bronzul cucerit in 1988, la Campionatele Europene in sala de la Haga, din Olanda, în proba de 3000 m.

S-a retras din activitatea sportiva la vârsta de 39 de ani, iar după 1990 a antrenat împreună cu soţul său în Spania. Printre sportivele de top pregătite de Maricica Puică se numără şi Violeta Beclea-Szekely.

A primit titlul de Maestru Emerit al Sportului, iar în anul 2000 a primit Ordinul Naţional „Serviciul Credincios în grad de cavaler”. În 1998 a fost numită „Ambasadoare naţională pentru sport, toleranţă şi spirit sportiv pe lângă Consiliul Europei”.