În seria a doua, Havana cade sub stăpânirea lui Castro, iar prin hotelul lui Ike Evans (Jeffrey Dean Morgan) trec membri ai familiei Kennedy, mafioţi şi agenţi CIA. Asta în timp ce Ben „Măcelarul” Diamond (Danny Huston) simte presiunea când este chemat la Chicago de fostul lui şef, Sy Berman (James Caan).
„Oraşul magic” a fost anulat la începutul lui august, din cauza ratingurilor mici pe care le-a avut în SUA şi a numărului mic de nominalizări şi trofee pe care le-a adunat.
Prin intermediul HBO, la mijlocul lui iunie am stat de vorbă cu Danny Huston, creatorul Mitch Glazer şi soţia acestuia, Kelly Lynch (care o interpretează în serial pe fosta cumnată a lui Ike, Meg Bannock). Iată ce am aflat de la ultimii doi despre seria a doua:
INTERVIU EXCLUSIV
Prin ce transformări trece Meg în sezonul doi?
Kelly Lynch: În sezonul 1, avem senzaţia că Ike şi Meg se cunosc, dar nu ştim cât de bine: e din cauză că ea e cumnata lui Ike sau a existat altă relaţie între ei? Nu ştim. În sezonul doi, situaţia se complică. Vedem chimia existentă între ei şi ne întrebăm ce se va întâmpla mai exact, ceea ce e foarte distractiv.
Ce ai în comun cu Meg?
Kelly Lynch: Cred că Meg este o femeie extrem de independentă. Eu sunt genul de femeie care ia decizii bazându-mă pe propriile păreri, am fost mereu stăpână pe propriul meu destin. Cred că Meg este o excepţie pentru vremurile acelea, este independentă din punct de vedere financiar, nu are copii, nu este căsătorită. Acum află că s-a despărţit şi de al doilea ei soţ. Cred că bărbaţii o iau de soţie pentru banii ei şi apoi se plictisesc de ea.
Mitch Glazer: În plus, Kelly colaborează cu designerul nostru, Carol Ramsey, pentru a-i crea look-ul lui Meg Bannock. Aşa că stilul ei îl influenţează pe cel al lui Meg.
Kelly, multe femei au ssuspinat când Jeffrey Dean Morgan a jucat în „Anatomia lui Grey” şi au plâns în hohote când Denny a murit. Cum e să lucrezi cu el?
Kelly Lynch: E exact cum ţi-ai imagina şi încă pe atât. Sunt binecuvântată. Nu pot exprima cât de gentleman este, cât de atrăgător este, ce actor incredibil e, ce om adevărat este Jeffrey. Femeie fiind, este foarte frumos să colaborezi cu un bărbat adevărat. Sunt atâţia băieţi în industria asta, de vârsta mea sau mai mari, dar care mi se par băieţi. Dar Jeffrey este bărbat, pare a fi genul de om care s-a născut bărbat. E un fel de Cary Grant. Mă bucură foarte mult faptul că avem linii narative care se intersectează şi sunt foarte fericită că soţul meu nu e deranjat de chimia dintre Ike şi Meg.
Mike Glazer: Cine zice că nu e deranjat? Eu am auzit altceva…
Mitch, ai scris rolul lui Meg special pentru soţia ta? Kelly, a trebuit să dai audiţie pentru rol?
Mitch Glazer: Acum că stă lângă mine ce pot să spun? Clar l-am scris cu ea în minte. Şi am mai lucrat cu ea de două ori, e actriţa mea preferată şi o armă deloc secretă. Am fost încântat şi onorat şi am ştiut că personajul se va afla pe mâini bune.
Kelly Lynch: Cât despre audiţie, a trebuit să mă culc cu creatorul serialului pentru rol (râde). Mitch e scenaristul meu preferat şi unul dintre talentele lui este să scrie replici potrivite vocii fiecărui actor. Îl cunoaşte foarte bine pe Danny Huston şi a scris rolul lui Ben Diamond pentru el.
Care este cel mai interesant aspect al serialului pentru tine?
Kelly Lynch: Pentru mine, scenariul e cel mai uimitor aspect. Înainte să călcăm pe platouri, să intrăm în frumoasele noastre costume, să conducem maşinile de epocă, citim scenariile la masa rotundă în fiecare săptămână şi începem toţi să aplaudăm.
Ce te fascinează la rolul unei femei din anii ’50?
Kelly Lynch: Ţin minte că o vedeam pe mama îmbrăcându-se, la începutul anilor ’60, când eram mică, şi mă întrebam cum o să ţin eu minte îmbinarea tuturor elementelor care compuneau vizual o femeie la vremea aceea. Acum vezi femei în colanţi şi tricouri şi este trist că am abandonat moda veche. Abia aştept să merg la filmări şi să port costumele, coafura şi machiajul vremii şi, sincer, când ajung acasă mă simt mai săracă.
Ce ne poţi spune despre personajul tău în sezonul 2?
Kelly Lynch: Cred că Meg Bannock acceptă în sfârşit lucrurile de care a fugit până acum: trecutul, deciziile pe care le-a luat, faptul că reintră în viaţa familiei Evans.