Urmareste-ne pe
TV Mania

Tot ce merită să știi despre televiziune

Josh Charles

EXCLUSIV: Josh Charles ne-a explicat plecarea din „Soţia perfectă”

29 April 2014

Episodul 15 din „Soţia perfectă' (difuzat de Diva Universal pe 27 aprilie) a şocat întreaga lume, cu scena în care Will Gardner (Josh Charles) e împuşcat mortal în sala de judecată. Actorul de 42 de ani a dorit să plece din serialul unde a petrecut patru ani şi jumătate şi scenariştii i-au omorât personajul.

 

Ce crede Charles despre decizia lor, cum a încercat să îl convingă colega Julianna Margulies să mai rămână încă 15 episoade (din seria a cincea) şi ce va face de acum înainte actorul, aflaţi în interviul exclusiv de mai jos: prin intermediul postului Diva Universal, am stat de vorbă cu actorul aflat la New York.

 

De ce nu ţi-ai mai prelungit contractul şi ai decis să pleci din serial?

Josh Charles: A fost un proces personal. Acest serial şi această experienţă au fost unele dintre cele mai frumoase din cariera mea. Nu a fost o decizie luată uşor. Dar după patru ani şi jumătate, patru sezoane întregi, filmări de 9 luni şi ceva anual la acelaşi rol… Am simţit că am explorat tot ce doream şi că sunt gata de experienţe creative noi. Mi-a expirat contractul şi am ales să nu îl reînnoiesc, ba chiar am rămas în serial multă vreme după ce expirase. Am făcut asta pentru că iubesc serialul şi am vrut să-i ofer personajului meu un rămas-bun cum se cuvine. Asta a fost mereu dorinţa mea, indiferent de câte episoade ar mai fi vrut ei să fac, 5 , 15… Am vrut să le fac pentru a-i ajuta cât de mult am putut.

 

Când ai aflat cum va ieşi Will din serial?

În sezonul patru, am vorbit cu Robert King, unul dintre creatorii serialului, despre cum vom trata plecarea mea. Am vrut să părăsesc personajul şi serialul într-o manieră corectă. Am discutat mult despre revenirea mea anul acesta, după expirarea contractului, pentru mai multe episoade, pentru a-mi lua rămas-bun cum trebuie de la personaj şi pentru a face parte din povestea acestui sezon. Mi s-a părut interesant. Aşa că pe la mijlocul sezonului 4, când am decis că nu-mi voi prelungi contractul, am aflat cum vor să-i încheie povestea lui Will. Şi i-am sprijinit. Plecarea mea le-a oferit câteva opţiuni şi cred că au ales-o pe cea mai dramatică, iar asta duce serialul într-o direcţie nouă. Au ales calea cea grea şi am apreciat asta, mi s-a părut mai interesant aşa.

 

Ce ţi-a spus Julianna Margulies pentru a te convinge să rămâi?

Jules a avut un rol important în a mă convinge să mai stau. Dar a glumit când a spus că poate voi avea un copil şi voi avea nevoie de bani pentru a-l da la şcoală… Nu banii au contat pentru mine. Julianna m-a convins să mai rămân, pentru ca echipa să poată crea un rămas-bun potrivit personajului, pentru a le dat timp să pună la punct ceva – şi cred că am reuşit asta. Mi-e prietenă bună şi mi-a înţeles şi respectat punctul de vedere – ea însăşi trece prin ceva similar, e într-un serial de multă vreme, şi îşi dă seama ce înseamnă să vrei să faci altceva. Mi-a spus: „Cum ar fi dacă am face asta? Dacă am explora asta?', am avut o discuţie fructuoasă şi m-a făcut să mă gândesc să fac mai multe episoade decât îmi imaginasem. Dar nu a fost o chestiune de bani, e important să se înţeleagă asta. A fost doar o glumă.

 

Ce planuri de viitor ai?

O să fac actorie în continuare, filme, seriale, teatru… Lucrez la un proiect pe care vreau să-l regizez. Voi face o mulţime de lucruri diferite. Tocmai am terminat un film independent („Bird People' – n.r.)… Proiecte noi vor apărea, nu am ceva clar săptămâna asta, dar abia aştept să explorez şi alte proiecte. Am primit o mulţime de scenarii deja, sunt foarte norocos. Mi-e greu să spun care va fi următorul rol mare pentru mine, dar când îl voi vedea voi şti, fie că va fi într-un serial, într-un film sau într-o piesă de teatru. Depinde de scenariu şi de rol, nu-mi pasă unde va fi atâta timp cât voi avea timp de alte lucruri în cursul anului – pentru călătorii, familia mea sau muncă la un proiect micuţ pe lângă. Lucruri pe care nu le prea poţi face dacă filmezi nouă luni şi ceva pe an.

 

Câte persoane au ştiut la filmări despre moartea lui Will şi cât de greu a fost să ţii secretul?

Chiar am spus multor oameni. Nu trebuia să o fac, dar am spus unor persoane care ştiau să ţină un secret. Vorba aia, pereţii au urechi şi ferestrele ochi. Aşa că nu le-am spus decât celor care ştiau să ţină informaţia doar pentru ei. Anul trecut, am căzut de acord în legătură cu câte episoade voi mia filma şi Robert (King) mi-a spus despre finalul acesta dramatic la care se gândeau. Dar la filmări, pe platouri, ştiau doar câteva persoane şi, pe măsură ce se apropia momentul am luat deoparte tot mai mulţi oameni şi le-am spus, în privat, ce şi cum. Şi restul oamenilor care nu au ştiut nimic au aflat când au citit scenariul şi au avut un şoc. Am încercat să ţinem secretul cât mai bine şi a funcţionat. În zilele noastre e greu să poţi ţine aşa un secret, dar cred că am făcut treabă bună.

 

Care crezi că a fost, de-a lungul serialului, cel mai bun şi cel mai prost moment al lui Will?

E o întrebare foarte bună şi habar nu am. M-ai blocat, pentru că trebuie să-ţi spun un secret: am o memorie îngrozitoare. Nu pe termen scurt, pentru că învăţ replicile foarte rapid, dar pentru a-ţi răspunde la întrebare ar trebui să-mi aduc aminte fiecare episod. Şi nu pot face asta, sincer. Dar cred că Will s-a comportat cel mai rău când dorea să facă ceva pentru a câştiga cu orice preţ un caz şi asta l-a forţat să mergă pe o linie foarte fină din punct de vedere etic şi moral. Nu cred că era un om rău, dar cred că a făcut uneori lucruri discutabile. Cel mai bun moment al lui… iar, nu ştiu care a fost. Cel mai mult îmi plac la serial aceste extreme de care întrebi. Îmi place că personajele nu sunt nici bune, nici rele, nu există extreme de genul ăsta. Oamenii fac lucruri dubioase şi fac şi lucruri onorabile şi nu ştii niciodată ce crezi despre ei. Am admirat mult asta la scenariu şi am încercat să îmbrăţişez ambiguitatea asta: uneori îţi plac, alteori nu. Şi e în regulă să fie aşa. Nu e un concurs de popularitate, să ştii. Will e avocat, ce naiba! Nu m-am gândit niciodată „Asta o să-l facă să pară un nemernic?'. Nu-mi pasă! Să pară oricum o părea. Unele dintre cele mai distractive momente în pielea acestui personaj au fost momente de genul acesta, care au părut organice şi ancorate în realitatea meseriei de avocat.

 

S-a discutat despre ce impact va avea moartea lui Will asupra dinamicii Will/Alicia. Dar şi relaţia dintre Will şi Diane (Christine Baranski) a fost excelentă în serial. De ce crezi că aveau o prietenie atât de solidă şi cum crezi că se va descurca Diane după tragicul eveniment?

În privinţa celei de-a doua părţi a întrebării, ştiu că Diane o să se descurce. E o femeie puternică, se va adapta conform situaţiei şi va fi în regulă. Dar în privinţa primei părţi a întrebării, cred că totul porneşte de la scenariu; în plus, eu şi Christine ne-am potrivit încă de la filmarea episodului-pilot, făceam repetiţii şi am început să râdem foarte, foarte repede. Nu ştiam pe nimeni la început, cu excepţia Juliannei (Margulies – n.r.), care m-a dus practic în serial şi s-a gândit la mine pentru acest rol şi care mi-a fost şi îmi va rămâne mereu prietenă. Pe Christine nu o ştiam deloc, doar îi admiram rolurile. Dar din prima am devenit ca fraţii de cruce şi relaţia dintre noi, pe platouri şi în spatele lor, a fost una căreia îi voi duce dorul. O să duc dorul multor lucruri, pentru că e o tipă specială. Reuşeam mereu să ne facem reciproc să râdem, să rămânem oneşti chiar şi atunci când ne luam în râs şi aveam discuţii minunate. E genul acela de om pe care îl cunoşti şi îl iubeşti imediat. Iubeşti imediat capacitatea ei de a discuta într-o propoziţie despre fotbal şi în următoarea despre o piesă de teatru uimitoare, dar şi abilitatea ei actoricească de a fi mereu profesionistă. Şi de a nu se plânge niciodată, de a te sprijini mereu. Are tot ce ţi-ai dori la un coleg actor şi la un prieten. Îmi va fi enorm de dor să lucrez cu ea.

 

Ce admiri cel mai mult la Alicia Florrick?

Cred că Alicia are multe calităţi admirabile. Puterea ei, demnitatea ei; simţul ei moral care – pe măsură ce serialul a evoluat – a fost pus la încercare din ce în ce mai des. Dar cred că demnitatea, graţia şi înclinaţia ei sprea a face binele, spre a fi un părinte bun, o soţie bună… Dar e şi o persoană foarte complicată şi asta o face mai interesantă. Îmi plac şi defectele ei. Cred că e un personaj minunat, jucat de o actriţă minunată, şi asta e o combinaţie fantastic de privit. Julianna poate transmite atât de multe fără a spune nimic. Îi spun câteodată că ar fi fost o actriţă incredibilă în filmele mute, pentru că uneori face atât de multe cu o simplă privire, fără a depune niciun efort. O invidiez, să ştiţi. Şi îmi place mult şi talentul ei comic. Alicia mă face să râd câteodată, e foarte amuzantă.

 

Ce ai adus tu acestui personaj, cum ai influenţat echipa de scenarişti în aceşti patru ani şi jumătate?

Scenariştii au mai spus asta, iniţial concepuseră unele personaje altfel când au scris episodul-pilot şi că actorii au schimbat întrucâtva rolul. Cred că personajul lui Christine Baranski trebuia să fie iniţial ocea mai dură tipă din birou şi cred că, după ce au văzut cum joacă, şi-au dat seama că nu ar fi la fel de interesantă ca adevărata Christine. Sunt sigur că şi eu, cu personajul meu, am inspirat sentimente similare, dar cred că aici stă frumuseţea unui serial TV, în schimbul dintre părţi.

 

Cum crezi că te-ai schimbat în aceşti patru ani şi jumătate de „Soţia perfectă', ce fel de actor erai atunci şi cum eşti acum?

E o întrebare bună. Nu ştiu cum m-am schimbat eu ca actor, dar cred că actorii se schimbă mereu şi asta e una dintre părţile frumoase ale acestei profesii. Actoria e o meserie în care poţi mereu să evoluezi şi să încerci să devii din ce în ce mai bun. Şi cred că rigorile unui proiect filmat pentru TV te forţează să înveţi replicile foarte rapid şi să le redai la foc continuu. Câteodată filmezi un episod şi atunci primeşti scenariul pentru cel de a doua zi, aşa că te duci acasă şi înveţi replicile pentru următorul episod. Sincer, nu e modul ideal în care un actor poate da ce e mai bun din el. Vrei să poţi lucra ceva timp pe material, să-l citeşti, să te gândeşti peste noapte la el, la alegerile pe care vrei tu să le faci sau pe care personajul le face în fiecare scenă. E un proces şi uneori e atât de accelerat încât cred că mi-am lucrat alt muşchi actoricesc şi m-a ajutat să mi-l întăresc. Am mai jucat în seriale, dar nu atât de mulţi ani. Şi cred că asta m-a ajutat să devin şi mai înţelegător atunci când văd alţi oameni la TV. Ştiu ce orar au, ştiu prin ce trec şi nu e o slujbă pentru oamenii slabi din fire. Trebuie să faci un rol bun chiar dacă de obicei primeşti târziu scenariul şi asta presupune un alt fel de energie actoricească. Cred că în această privinţă m-a ajutat serialul: să pregătec lucrurile rapid. În plus, şi a apărea pe ecran atât de des este întotdeauna un exerciţiu bun pentru un actor.

 

Te-au ajutat aceste experienţe şi să devii un regizor priceput?

Da, cred că serialul m-a ajutat cel mai mult să încep să regizez. Am vrut mereu să fac asta, chiar dacă ştiu că e un clişeu teribil şi vă rog să scrieţi că ştiu asta. Faptul că am început să regizez prima dată episoade din acest serial m-a învăţat, profesional vorbind, multe despre actorie. Mi-am dat indicaţii mie, am dat indicaţii colegilor mei, pe care îi admir nespus. Şi am văzut jocul actoricesc din alt punct de vedere. Când eşti la montaj, vezi lucruri care îţi plac şi lucruri care nu-ţi plac, inclusiv printre secvenţele proprii. Aşa că asta m-a ajutat să-mi dau seama ce fel de joc actoricesc prefer: unul care pare onest, organic şi autentic, cu picioarele ancorate în realitate. Că trebuie să ascult, să interacţionez, să reacţionez la ce face personana din faţa mea. (A sta în scaunul regizoral) m-a ajutat să-mi doresc să fiu un actor şi mai bun.

 

Când erai tânăr şi te gândeai la viitor îţi imaginai o carieră ca cea pe care o ai până acum?

Cred că pentru a răspunde la întrebarea asta ar trebui să stăm de vorbă pe larg, într-un pub din Dublin. Cred că avocaţii sunt extrem de fascinanţi. Am început să joc când eram foarte tânăr şi cred că acum sunt într-un loc bun din punct de vedere creativ şi personal. Sunt foarte fericit în viaţa personală, iar serialul m-a împlinit din punct de vedere creativ. Şi nu poţi privi înapoi plin de regrete, dar per ansamblu simt că am muncit constant şi sta mă mulţumeşte. Sigur, au existat momente în care eram frustrat şi simţeam că nu primec rolurile pe care mi le doreasc şi că nu pot oferi tot ce am de oferit. Am simţit asta de multe ori în carieră. Şi asta te face să-ţi pui întrebări referitoare la de ce eşti actor şi dacă ai făcut sau nu alegeri bune. Din exterior, oamenii te văd şi spun că ai succes. Ce-ţi pasă? Totul pare bine. Dar când faci actorie vrei să te autoprovoci mereu, să simţi că evoluezi şi dacă nu primeşti materiale care să te facă să simţi asta, poţi să-ţi evaluezi alegerile şi să te simţi nesigur şi plin de îndoială. Şi cred că asta se întâmplă des. Dar am învăţat că abia aştept să explorez personaje noi. Simt că mă aflu într-un moment bun al carierei, unul în care vreau să-mi asum mai multe riscuri. Că vreau să mă cunosc mai mult şi din punct de vedere personal şi simt că de acum înainte voi face unele dintre cele mai bune roluri ale mele şi abia aştept. Aşa că sunt prudent optimist.

 

Ce reacţie ai primit din partea fanilor după episodul 15?

Reacţia din partea oamenilor a fost copleşitoare, în sensul bun. Şi pentru mine a fost un proces de doliu; chiar dacă decizia de a pleca din serial mi-a aparţinut, a fost un proces greu pentru mine. Am jucat acest personaj atât de multă vreme şi las în urmă prieteni şi o familie alături de care am stat atât de mulţi ani, mă îndurerează şi pe mine. Doar că eu am trecut prin asta mai devreme, pentru că ştiam de atâta timp că asta se va întâmpla şi ştiam că acest ultim an va fi ultima mea rundă. Şi să rătrăiesc asta alături de fani a fost ceva special. Oameniii au avut o reacţie extrem de pozitivă şi caldă, mi-au spus că se simt de parcă ar fi pierdut o rudă. Cred că asta e dovada faptului că acest personaj a fost atât de bine scris. Şi mie mi-a fost greu să-mi iau rămas-bun de la el. Dar asta a implicat decizia mea de a pleca: mi-a plăcut la nebunie să-l joc, dar sunt gata să joc şi alte personaje.

 

Ce părere ai despre fanii tăi, te-ai gândit la ei când ai luat decizia de a părăsi serialul?

Da, mă gândesc mult la ei. Una dintre părţile frumoase ale social media este faptul că am putut vorbi direct cu unii dintre fani. E frumos să ai fani, să ai oameni cărora le pasă de tine, le pasă ce faci. Câteodată te simţi captiv într-o bulă cât timp filmezi la un serial, poţi citi câte ceva, dar nu ştii mereu ce părere au oamenii despre tine. Noi, actorii, avem tendinţa să fim nesiguri şi să ne îndoim mult de noi înşine. Şi dacă nouă luni şi ceva pe an filmezi la un serial, poţi să devii foarte izolat. A fost ceva profund pentru mine să simt că acest personaj a plăcut atâtor oameni. Cum să nu fii impresionat de oamenii care îţi spun că se simt de parcă au pierdut o rudă? E frumos tare şi asta răscumpără greşelile celor câtorva fani nebuni. Îmi iubesc fanii. De asta sunt actor, pentru a distra oamenii. Dar decizia de a pleca din serial am luat-o în primul rând pentru mine, gândindu-mă la ce vreau să fac cu cariera mea. Şi sper ca oamenii să înţeleagă – mulţi dintre ei au înţeles deja – că iubesc mult serialul şi voi fi implicat în el în continuare. Voi regiza un episod anul viitor, abia am terminat de regizat unul anul acesta. Serialul e familia mea, iar decizia de a merge mai departe nu a fost motivată de nimic negativ în legătură cu serialul. E vorba de drumul meu creativ, de dorinţa de a juca şi alte personaje, ceva ce nu poţi face într-un serial longeviv. Fanii au fost minunaţi, îi iubesc.

 

Cum îţi explici succesul serialului „Soţia perfectă'?

Cred că este un serial bine scris. Bine produs. Cu actori minunaţi. E o combinaţie: de la poveştile bine scrise, la personajele în care oamenii investesc. Oamenii sunt foarte ataşaţi de Alicia Florrick şi de urmărirea călătoriei ei uimitoare pe plan personal şi profesional. Cred că e, pur şi simplu, televiziune bine făcută. Cred că scenariştii creează foarte bine linii narative interesante şi informative, fără a fi pretenţioase. Cred că serialul e dramatic şi, pe alocuri, satiric. Combină foarte bine aceste tonuri diferite de discurs şi nu pierde niciodată din vedere faptul că există pentru a distra oamenii. Am fost fericit să fac parte din acest proiect patru ani şi jumătate.

 

Te gândeai că va avea un astfel de succes când ai filmat primul episod?

Nu aveam cum să ştiu. Ştiam că scenariul este bun, că actorii sunt buni şi că episodul-pilot este bun, dar nu ai cum să ştii niciodată. Poţi avea un serial grozav, dar care intră pe post la o oră greşită, într-o zi greşită, există atât de mutle variabile (de care depinde succesul). Pe mine m-a surprins cel mai mult nivelul ridicat al scenariului, care era din ce în ce mai bun şi mai interesant. Am fost surprins (de succesul serialului), dar a fost o surpriză frumoasă.

 

Crezi că ai fi fost un avocat bun în realitate?

O, Doamne, nu. Nu cred. Aş fi avut de învăţat prea multe cuvinte.

 

Multă lume spera ca Will şi Alicia să rămână împreună la finalul serialului. Tu cum ai vrea să se termine „Soţia perfectă'?

O, Doamne. Nu ştiu, nu sunt eu scenaristul. Îi respect mult pe Robert, Michelle şi echipa lor de scenarişti. Sper ca serialul să continue cât de mult vor ei şi să se termine în felul în care vor ei. Am încredere că vor lua decizia corectă. Abia aştept să văd şi eu care va fi asta.

Ți-a plăcut acest articol? Dă-ne LIKE pe Facebook.

Articole similare