EXCLUSIV. Emilian Oprea: „Actoria în sine a fost o salvare pentru mine”

TVMania: Care este povestea ta? Cine este Emilian Oprea?

Emilian Oprea este în primul rând tată, actor, fost absolvent al liceului Silvic. Mai multe nu știu ce să vă spun pentru că nici eu n-am descoperit până la vârsta asta.. sunt încă tânăr ☺

Și totuși ai terminat Liceul Silvic! Care erau planurile tale și cum ai ajuns să fii actor?

Mi-a plăcut întodeauna silvicultura. Deși eram foarte mici, eu si prietenii mei ne doream să facem o revoluție în Ministerul Mediului, chiar așa la modul naiv și idealist. După ce mi-am dat seama că planurile mele în silvicultură nu erau ușor de realizat, am avut doi ani în care nu am știut spre ce să mă îndrept. Prima dată am avut un gând să merg la Facultatea de Istorie, apoi la cea de Litere. Dintr-o întamplare am văzut Facultatea de Teatru din Iași, secția actorie și.. m-am dus acolo.

Ai un personaj intrigant in „Vlad”. Cum te-ai pregătit pentru interpretarea personajului? Cum l-ai studiat pe Leo?

Cred că fiecare dintre noi, atunci când se uită în jur, ar vrea să schimbe anumite lucruri, dar nu poate. Așa că înmagazinăm in noi toată frustrarea asta, iar eu o transpun prin personajul Leo.

Ce ți-a fost cel mai dificil atunci când ai citit și ulterior interpretat personajul din Vlad? 

Îmi vine acum în minte secvența în care Leo îl împușcă din greșeală pe Filip – asta a fost o secvență dificilă și, bineînțeles, înmormântarea lui, în pădure.

Care este cea mai importantă lecție învățată până acum din acest proiect?

Disciplina!

Ai declarat la un moment dat ceva care mi-a rămas în minte „Teatrul este o salvare pentru mine. Nu ştiu dacă aş fi putut funcţiona în alte medii”. Încă mai crezi asta, deși acum lucrezi și în alt mediu?

Într-adevăr modul de exprimare este diferit când ești pe scena teatrului, față de filmările pentru serial, dar tot actoria în sine a fost o salvare pentru mine. Nu știu ce aș fi putut face altceva.. la silvicultură am renunțat încă din adolescență, deși îmi plăcea foarte tare. Cred foarte tare că am avut noroc și nu o spun la modul ipocrit. Am prieteni apropiați care s-au chinuit foarte tare să-și găsească un drum, sa-și găsească calea. Contează foarte mult ceea ce faci și cum o faci și o spun încă o dată: Am avut noroc! Asta este o certitudine în viața mea.

Nu pot să nu te întreb despre tatuajele pe care le-am observat. Povesteşte-mi despre ele. Câte ai?

Cred că am vreo douăsprezece. Multe dintre ele au fost făcute în urma unor evnimente mai putin fericite, dar de ceva ani, de când sunt tată, am numai tatuaje cu alte conotații.. mult mai frumoase. De explicat nu le pot explica pentru că… astea nu prea se explică.

Ești tată full time ☺ și am văzut că îți iei copiii cu tine la filmări. Cum îți împarți timpul între job și viața de familie? 

În vacanță stau mai mult cu ei și în zilele libere când mă duc să îi iau de la gradiniță și petrecem apoi timpul împreună așa că sunt tată full time când nu sunt la teatru sau la filmari, dar greul îl duce soția mea. Uneori îl iau pe cel mare cu mine la filmari pentru ca îi place. Iși toarnă singur apă de la dozator, se duca la catering, nu îl intersează aboslut deloc camerele sau platoul. L-am luat mai mult când a fost în vacanța de vară și și-a făcut și o prietenă aici. 

Care este cel mai frumos lucru în rolul de tată? 

Ai multe satifacții, dragostea lor, privirile lor către tine. E o mare responsabilitate! Îmi doresc, la fel cum își dorește fiecare, să fiu un tată bun, să nu le dau motive să fie triști. E atât de dificil pentru că practica e cu totul alta față de teorie. E și multă frică, nu sunt atât de relaxat în ceea ce îi privește. Mi-e frică de viitorul imediat, de schimbările socio-politice. Dar uneori nu trebuie să te lași copleșit de asta pentru că așa nu ar mai face nimeni copii.

Crezi că îți vor urma calea băieții tăi?

Sincer să fiu, nu mi-aș dori, dar să facă ce își doresc. Oricum, mai e până le descopăr afinitățile, însă nici asta nu contează pentru că eu până la 16 ani voiam să fac ceva și până la urmă am făcut cu totul altceva, lucru la care nu m-am gândit niciodată – actoria. Adică am mers la teatru când eram mic și la cinema, dar nu am făcut niciodată cursuri de actorie la gradiniță sau ceva de genul și nu am avut niciun gând. Poate o să mergă și ei către medicină, arhitectură ceva ☺

Știm că în vara acestui an te-ai însurat. De ce așa de târziu? 

Ne-au luat copiii prin surprindere și nu am mai avut timp să ne gândim și la alte lucruri. Între două nașteri nu prea îți apar gânduri de căsătorie.

Ce alte proiecte mai ai pe lângă serialul de la Pro TV?

Acum la TNB repet cu Radu Afrim Trei surori, după Chekhov, care va avea probabil premiera undeva la jumătatea lunii decembrie. De asemenea, am multe spectacole la Brăila și vă aștept acolo la teatru pentru că avem un teatru foarte frumos.