EXCLUSIV. Andreea Marin: „Tatăl meu spunea «nu există nu se poate». Când mi-era mai greu, vorbele astea mă ambiționau”

TVMania: Au trecut 3 ani de când ai avut ultimul proiect televizat. Deși știm că ai fost implicată în multe activități profesionale ce ți-a lipsit cel mai mult din această lume?

Andreea Marin: Nu cred ca a existat vreo săptămână în care sa nu fi fost la TV, asa ca nu va pot minți, nu m-am desprins cu adevărat de pasiunea mea. Munca mea ca freelancer a rămas la fel de conectata la lumea televiziunii și nu simt ca m-am rupt de ea, sunt producător de evenimente de anvergura, de campanii, toate ilustrate in productii video lucrate cu migala. Ce i-a lipsit, însă, telespectatorului Andreea Marin, cred ca e mai bine sa va spun. Emoția autentica, inspirația, motivația transmise prin intermediul micului ecran. Am nevoie sa simt ca mi se transmite un sentiment puternic, ca nu e totul doar un joc, o păcăleală, sclipici care să-mi ia ochii la prima vedere, vreau sa ma simt provocata, ajutata sa vad acel ceva ce ma misca, ma stimuleaza, ma emoționează adânc. Televiziunii în general ii lipsește onestitatea sentimentelor și omenia de altădată. Totul pare mult prea cosmetizat, aranjat, nu mai e nimic… natural. Și rasul e fals uneori. Eu continui sa cred în sentimentele autentice. Pentru mine, televiziunea care întra în casa mea trebuie sa lase ceva și în inima mea, sa o țin minte peste timp. Prea rar mai vezi ceva cu adevărat de neuitat.

Cum a devenit „Nu există nu se poate” motto-ul vieții tale?

Tatăl meu spunea cuvintele astea mereu, încă de când eram foarte mica le tot auzeam. Apoi, când am crescut și ma plângeam ca nu am găsit soluția unei probleme, îmi raspundea: „nu ai depus destul efort, voința și imaginație suficiente ca să ajungi unde vrei, mai încearcă, nu exista nu se poate! ” Când mi-era mai greu, vorbele astea ma remontau, ma ambitionau, ma ajutau incredibil. Peste timp, mi-au întrat în vocabular, astfel încât i le-am imprimat și fetitei mele fără sa vreau, e o luptătoare și ea. Oamenii din echipa mea primeau același răspuns când veneau cu temele nerezolvate. Minuni a făcut aceasta motivație cuprinsa în câteva vorbe!  Dacă a mers pentru mine și cei din jur de ce nu ar funcționa și pentru telespectatorii pe care îmi propun sa ii inspiram, sa ii motivam, sa ii facem sa simta ca pot trai cu adevărat?

Acum ceva timp spuneai că nu te-ai mai întoarce la TV decât pentru un format foarte bun. Cum este acest format foarte bun?

Un format e bun cand iti oferă o stare speciala, când te ridica, te motivează, iti arata o imagine care te tine cu ochii lipiți de ecran și nu-ți mai vine sa schimbi canalul, când oamenii care-și spun povestea te prind în istoria lor. Când emoția ce te cuprinde nu te lasă să mai fugi la bucătărie sa stingi aragazul. 🙂 Eu o sa am grija totuși sa nu ardeți mâncarea, dar sa va bucurați de o ora în fiecare seara de luni pana joi la TVR2 începând cu ora 18 care sa va aducă acel sentiment special pierdut adesea pe micul ecran.

Care este cea mai mare provocare a acestui format care va debuta la TVR?

Sa reușesc, eu care sunt un om foarte cald, sa nu-mi strâng în brate invitații, deși as vrea, caci asa sunt vremurile:). Sa îmi imbratisez, însă, cu inima, telespectatorii, asa cum o fac de când ma știu. Sa simt ca sunt primita cu drag în casele lor. Îmi iubesc meseria, e pasiune pentru mine, făcută cu onestitate și cu respect pentru cei ce ma privesc. Provocarea este sa ii fac sa simta și pe cei pesimiști ca, totuși, dacă vrei cu adevărat și depinde de tine, nu exista nu se poate!

Am văzut că au fost ceva probleme legate de decorul emisiunii. Ai avut emoții?

Sigur ca da, decorul e cu totul special, anumite elemente de design veneau din strainatate și, din pricina pandemiei, puteau sa nu ajungă la timp, dar, ce sa vezi? Pana și decorul știe ca nu exista nu se poate :). Și trebuie sa va spun ca am parte de o echipa de oameni unul și unul în TVR, au făcut minuni în timp foarte scurt, le mulțumesc! Iar cu echipa mea din afara televiziunii, caci e o coproducție, am lucrat pentru filmările externe într-un ritm infernal, dar a meritat, sunt oameni creativi și foarte eficienți!

În cel fel s-a schimbat „rețeta” show-ului tv de-a lungul anilor?

Din păcate, în general totul se face pe repede, fără a pune suflet, cum se întâmplă odinioară. Pentru mine, aceste emisiuni nu transmit nimic pe termen lung. Cum apar, la fel dispar. Nu le regreta nimeni. Nu e păcat?

Perioada izolării a fost dificilă pentru toți. Ai învățat ceva nou despre tine în acest timp petrecut mai mult acasă?

Am învățat, prin Campania Pretuieste Viata inițiată de fundația mea, ca nu exista granițe pentru solidaritate. Mulțumesc tuturor celor care au pus umărul sa adunam ajutoare ce au depășit 1 milion de euro, ajungând cu sprijin în peste 40 de spitale ale tarii și în toate județele, iar campania continua.

Ești o femeie activă. Cum îți place totuși să te relaxezi?

Nu prea mai cunosc acest cuvânt, dar a fi cu familia mea e cel mai frumos dar, a fi în natura, în gradina noastră, a citi sau a canta la pian, a face sport… Toate acestea sunt bucurii ale vieții.