Ediţie specială de încheiere a campaniei “Comoara pierdută – Mânăstirea Văcăreşti”

La 290 de ani de la ctitorirea ansamblului de la Văcăreşti de către Nicolae Vodă Mavrocordat, şi la 30 de ani de la demolarea acestuia de către regimul comunist, campania TVR 2 a dorit să recupereze memoria celui mai important sit ortodox din Sud-Estul Europei prin ridicarea unui monument care să marcheze locul pe care a fiinţat Mânăstirea Văcăreşti. Acesta este mesajul ediţiei speciale de închidere a Campaniei ”Comoara pierdută – Mânăstirea Văcăreşti”, iniţiată de Televiziunea Română în colaborare cu Patriarhia Română şi cu Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc.

Astăzi, pe locul mânăstirii se ridică un centru comercial, un loc de trecere a mii de oameni grăbiţi în febra cumpărăturilor. Puţini sunt cei care-şi mai amintesc de duhul locului, de icoanele sfinţilor sau de suferinţele şi rugăciunile celor încarceraţi aici.

În această ediţie specială, Daniela Zeca Buzura îl va avea ca invitat pe Radu Preda – teolog, preşedinte executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc.

Şi pentru că ne aflăm în preajma Sfintelor şi Luminatelor Sărbători de Crăciun, ediţia specială include câteva momente artistice deosebite, susţinute de: elevi ai Liceului de Coregrafie ‘’Floria Capsali’’ din Bucureşti, de ansamblul de Barokeri de la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, de grupul psaltic Sf. Voievod Ştefan cel Mare de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti şi de actorul  Constantin Lupescu.

Hrisovul lui Nicolae Mavrocordat pentru Mânăstirea Văcăreşti

Iunie, 1721

Io, Nicolae Alexandru Voevod, cu mila lui Dumnezeu, Domn a toată Ungrovlahia

Sfintele şi Dumnezeieştile mânăstiri clădite şi înălţate din temelii de către domnii cei drept-credincioşi întru slava şi lauda marelui Dumnezeu, nu numai cu vase foarte scumpe şi cu ziduri de înconjur de mult preţ şi cu altă frumuseţă care se potriveşte cu bisericeasca rânduială, se înfrumuseţează şi se întăreşte, ci cu mai deosebire sârguincios se împodobesc şi se întemeiază cu lucruri îndestulătoare şi cu folositoare cheltuieli, pentru chivernisirea celor ce sunt în ele sfinţi părinţi, şi altor obraze şi străinilor, pentru ca, fiind fără lipsuri în ce priveşte lucrurile trebuincioase şi pe deplin mulţămiţi, să n-aibă nicio îndeletnicire pentru hrana cărnii, ci toată petrecerea lor şi grija să le fie la neîntreruptele rugăciuni şi implorări, şi a aduce totdeuna rugă lui Dumnezeu pentru toţi cucernicii şi pentru toţi ctitorii acelor sfinte mânăstiri.

(…) Clădind noi deci, zisa Sfântă Mânăstire legitim şi după cuviinţă, am fierosit la dânsa acestea şi le-am întărit, ca să fie în tot veacul avere nesmulsă, nedespărţită şi zestre veşnică; căci, ca Domn orânduit de Dumnezeu al acestei ţeri, stăpân şi domn a tuturor domneştilor moşii, nu fără cuvânt dăruim şi afierosim la astfel de sfinte mânăstiri din dreptele moşii ale Scaunului Domnesc, după cum şi alţii, mulţi Domni mai înainte de noi tot aşa au fierosit.

Hurmuzaki – Documente greceşti privitoare la Istoria Românilor, publicate după originale, copiile Academiei Romane şi tipărituri, de Nicolae Iorga, sub auspiciile Academiei Romane, vol. XIV, partea a II-a, c.1716-c.1777, Bucureşti, 1917, DCCCL, pp. 872-875.