Ambițioasă, tenace, încăpățânată uneori... Doinița Oancea este foarte fermă când vine vorba de control și își dorește ca totul să-i iasă perfect. Tocmai de aceea, show-ul „Te cunosc de undeva!” a provocat-o din plin!
de Cătălina Matei,
Ambițioasă, tenace, încăpățânată uneori... Doinița Oancea este foarte fermă când vine vorba de control și își dorește ca totul să-i iasă perfect. Tocmai de aceea, show-ul „Te cunosc de undeva!” a provocat-o din plin!
Născută sub semnul Vărsătorului, pe 15 februarie, Doinția Oancea este foarte fermă când vine vorba de control și își dorește ca totul să-i iasă perfect. Tocmai de aceea, show-ul „Te cunosc de undeva!”, unde face echipă cu Marian Capet, a provocat-o din plin, căci într-un timp scurt trebuie să intre complet în pielea unor personaje complexe. Un proiect total diferit față de serialul „Iubire cu parfum de lavandă”, în care o interpretează pe Chanela și unde se simte… ca peștele în apă.
Aflăm mai multe detalii de la Doinița Oancea!
Chanela în „Iubire cu parfum de lavandă”, concurentă la „Te cunosc de undeva!”. Unde simți că ai parte de cele mai intense provocări? Din punct de vedere profesional…
Sincer, cele mai intense provocări vin de la „Te cunosc de undeva!”. E o experiență total diferită de tot ce am făcut până acum. La „Te cunosc de undeva!” trebuie să cânt, să dansez, să mă transform complet într-un personaj care, de cele mai multe ori, nu are nicio legătură cu mine. Și toate astea în doar câteva zile. E o zonă în care nu am confortul pe care îl simt în actorie.
În serial, lucrurile vin mai natural pentru mine, mă simt acasă, acolo știu exact cum să construiesc un personaj, e spațiul meu familiar, în care pot lucra cu nuanțe, cu priviri, cu detalii care nu se văd neapărat imediat, dar care contează enorm. Lucrurile sunt mai așezate. Actoria e „spațiul” în care respir bine. Știu cum să iau un personaj, să-l construiesc, să mă pierd în el. E ca o haină care mi se potrivește.
La „Te cunosc de undeva!” e ca și cum m-aș trezi dimineața și aș învăța să merg din nou… pe tocuri. E totul intens, pe repede înainte, în lumina reflectoarelor, fără timp de „repetă, analizează, rafinează”.
Așa că da, e greu. Dar tocmai de-aia am acceptat. Ca să ies din zona mea de confort și să cresc. Și da, uneori mă sperii. Dar mă și bucur că am curajul să fiu acolo.
Dar emoțional?
Tot „Te cunosc de undeva!”. Și cred că e firesc să fie așa. Lucru nou, ipostaze noi, emoții diferite.
Emoțional, la „Te cunosc de undeva!” a fost o adevărată provocare, mai ales la început. Mi-a luat fooarte mult timp să pot să mă bucur că sunt acolo, să las deoparte frica și perfecționismul care mă domină de obicei. Teama venea din faptul că fac ceva ce nu stăpânesc complet – cânt, dansez, mă transform, iar totul trebuie să iasă perfect, fără prea mult timp de repetiții.
Sunt genul de persoană care vrea să facă lucrurile perfect, și nu reușeam să accept că nu pot să le controlez așa cum îmi doresc. Asta mă frustra enorm și mă făcea să mă supăr pe mine. Emoțional, totul era legat de teama de a nu dezamăgi – „Oare pot? O să reușesc?”. Așa că, la început, nu făceam decât să mă concentrez pe frică și pe presiune.
Dar, pe măsură ce am avansat, am învățat să accept mai mult imperfecțiunea și să mă bucur de proces. Am învățat că frica și vulnerabilitatea fac parte din ceea ce fac. Acolo e o emoție de adrenalină, de expunere, de încercare continuă, dar și de acceptare a limitărilor. Mi-am dat seama că nu totul trebuie să fie perfect și că uneori, chiar și atunci când greșești, crești.
În schimb, la filmări, emoțiile sunt diferite. Aici mă conectez mult mai adânc cu personajul și cu povestea, iar acea emoție vine dintr-un loc mult mai sincer și mai profund. Nu mai am teama de a dezamăgi, dar trebuie să trăiesc ceea ce trăiește personajul meu, cu toate nuanțele și complexitățile lui. Asta mă provoacă în alt mod, dar mă împlinesc complet.
Și ce ai descoperit nou la tine, în ambele proiecte?
La serial sunt în largul meu, în confort. Aici simt că am control și pot să mă conectez profund cu personajul. Deci, momentan Chanela e locul unde merg să mă bucur că fac bine ceea ce fac!
Dar la „Te cunosc de undeva!”… am descoperit că pot să ies din zona de control și să nu mor dacă dansez sau cânt imperfect.
Că pot să mă expun, chiar vulnerabilă, și să fiu în regulă cu asta. Că pot să greșesc și totuși să merg mai departe. E o descoperire grea pentru un perfecționist, dar e una care sper să mă ajute mai departe.
Ce alt format crezi că ți s-ar potrivi în acest moment? Și ce nu ai accepta nici pentru un 1 milion de lei, să zicem?
Mi-ar plăcea să prezint un show de divertisment sau chiar un matinal – ceva cu energie bună, în care să pot fi eu, să aduc zâmbete și să creez o atmosferă caldă. Îmi place interacțiunea cu oamenii, schimbul de energie, spontaneitatea.
Sau să fiu parte dintr-un format unde sunt jurat, dar fără să dau note, dacă se poate! Mi-e greu să evaluez munca și emoția altora în cifre.
Ce n-aș accepta nici pentru un milion? Un proiect care presupune o expunere fizică exagerată sau scene care mă duc într-o zonă prea sexy, în care nu mă regăsesc, care e forțată. Nu pot să fac ceva care îmi încalcă limitele doar pentru spectacol. Îmi cunosc valorile și stiu că dacă le-aș încălca, mi-aș face mult rău emoțional.
Predai și cursuri de actorie copiilor. Care este primul sfat pe care îl dai unui puști / unei puștoiace care vine la orele tale?
Le spun mereu, de la prima întâlnire, că nu vin la cursuri ca să fie perfecți, ci ca să se descopere. Că nu există răspunsuri greșite, atunci când ești sincer și prezent. Îi încurajez să aibă curajul să greșească, să se joace, să se exprime. Cred că prima lecție importantă e să-și dea voie să fie ei înșiși, cu emoții, cu stângăcii, cu toate. De acolo începe adevărata construcție.
Ce faci dincolo de actorie? În ce alte proiecte mai ești implicată?
Pe lângă ce știți deja, școala mea de actorie, unde predau copiilor cu vârste între 5-17 ani, mai și scriu și regizez pentru ei!
Mai este și salonul de tatuaje și micropigmentare Altă Artă și mai am și câteva colaborări în zona de comunicare și social media, pe care le aleg atent, să mă reprezinte. În paralel, lucrez la un proiect care mă entuziasmează mult, dar încă e în faza în care îl țin puțin doar pentru mine.
Timp să am – că idei și planuri sunt multe – dar nu reușesc să le pun pe toate în practică.
Și ce îți place să faci cel mult când ai timp pentru tine? Doar pentru tine…
Să tac. (râde).
Să stau
Să n-am planuri
Să nu “trebuie” nimic
Să-mi beau cafeaua în liniște, fără nimeni în jur. Sau să mă plimb fără scop. Am devenit fan al liniștii – poate și pentru că o găsesc rar. (Răspunsuri valabile în această perioadă în care fac foarte multe lucruri – și nu am timp deloc de mine sau de viața personală).
Unde ai petrecut de Paște?
La o cabană, la munte. Pe relaxare, cu pensulele și pânzele după mine, cu o carte, fără oră de trezire și planuri de a doua zi. Minunat!
Ce planuri ai pentru vacanța mare?
Visez la un loc unde nu e semnal! (râde) Exagerez, îmi trebuie semnal că altfel mă enervez. Poate o insulă, poate un sat pierdut pe undeva pe lângă o mare, un ocean și plajă. Muzică în surdină, un șezlong sau un prosop întins pe nisip fin… oameni puțini în jur, mâncare bună, peisaje la care să mă uit cu orele…
Să mai zic ?! (râde)
Sursă foto: Instagram – Antena 1
Citește și: