Recent, HBO Max a lansat serialul „Doamna Davis”, o combinație de elemente vizuale epatante și idei grandioase în care religia și tehnologia intră în competiție pentru supremația lumii. Toate elementele acestui puzzle sunt livrate într-un asemenea ritm, încât ai impresia că urmărești mai multe platforme de streaming simultan.
Ideea creatorilor serialului, influenții Tara Hernandez („Teoria Big Bang”, „Tânărul Sheldon”) și Damon Lindelof („Lost: Naufragiații”, „Cei rămași”, „Watchmen”) a fost să pună față în față credința și progresul tehnologic, într-o poveste care citează și reciclează permanent elemente vehiculate în nenumărate producții contemporane. Ei au scris un scenariu deopotrivă halucinant și captivant, în care eroina, călugărița Simone (Betty Gilpin), își dedică toate forțele distrugerii unei forme de inteligență artificială, „Doamna Davis”, care pare să ia în stăpânire cu rapiditate întreaga populație. Ajutată de vechiul său prieten, Wiley (Jake McDorman), și de misteriosul Jay (Andy McQueen), care îi comunică numele diverselor ei ținte, dictate de un șef invizibil, Simone trebuie să reziste cum poate mai bine manipulărilor acestei forme de inteligență artificială, care se insinuează în preajma ei sub forma celor mai dragi persoane.
Introduse treptat în serial, lămuririle suplimentare asupra trecutului și familiei lui Simone se intersectează cu acțiunile din prezent, dar și cu o imagerie fabuloasă aruncată în joc de scenariști, care duce toată povestea în zone deseori paroxistice. Scenariul aglutinează sprinten ordinul (feminin!) al Cavalerilor templieri, aluzii la Schrödinger (Ben Chaplin) și pisica lui, Sfântul Graal, naziști pe motocicletă, clovni, călugărițe, cai care râd, magicieni, campioni de rodeo, culturiști, salvarea barierei de corali, parcuri de distracție, taco și falafel, lupta în Rezistență și gadget-uri care pot îndeplini orice dorință.
Rezultatul este că cea mai valoroasă idee a serialului, și anume portretul unei lumi în care tehnologia modelează deja alegerile oamenilor și în care doar credința ar putea rămâne reperul salvator, este mult prea des copleșită de această continuă aglomerare.
Distribuția excelentă, începând cu talentata Betty Gilpin („The Tomorrow War”, „Zei americani”) și continuând cu simpaticul Jake McDorman, cu David Arquette, Tom Wlaschiha („Urzeala tronurilor”, „Jack Ryan”), Chris Diamantopoulos („Daisy Jones & The Six”), Elizabeth Marvel („The Dropout”) și mulți alții, se descurcă foarte bine cu acest continuu montagnes russes în care o urcă scenariul, dar impresia generală este de haos vizual.
Mai mult, în acest ansamblu surprinzător apare încă un detaliu halucinant, dezvăluit de creatorii serialului într-un interviu din aprilie cu Hollywood Reporter. Tara Hernandez și Damon Lindelof au povestit că unul dintre scenariștii serialului, tânărul Jonny Sun (doctorand la MIT), a scris un algoritm folosit pentru a genera titlurile episoadelor.
În acest fel se explică acele formulări care sună ciudat, incomod sau repetitiv, precum „Compasiune: Chemarea calului”, „Un copil cu aripi, un băiat trist cu aripi și o cască” sau aiurit, precum imitația de limbă germană „Zwei Sie Piel mit Seitung Sie Wirtschaftung” ori elementele care nu au legătură, precum „Great Gatsby 2001: A Space Odyssey”. Să nu uităm și că, la scurt timp după ce primul sezon al serialului și-a început difuzarea, în luna aprilie, Sindicatul scenariștilor americani a intrat în grevă (pe 2 mai), iar una dintre principalele sale revendicări a fost aceea de a se asigura că scenariștii vor fi protejați de înlocuirea parțială sau totală a muncii lor cu programe de scriere generate de inteligența artificială, precum ChatGPT.