Despre psiho-dietă cu Anca Alungulesei. Câte kilograme s-au „topit” în campania din cadrul emisiunii „Vorbește lumea”

Anca Alungulesei este terapeut în nutriţie, cu o expertiză de peste 10 ani în domeniul alimentaţiei sănătoase a creat revoluţionară metodă de slăbit Psiho-Dieta, cu rezultate impresionante, dobândite pentru tot parcursul vieţii. Anca a demarat campania naţională de slăbit „România arde grăsimea” care se desfăşoară din ianuarie până în martie în care 6 concurenţi aleşi obţin rezultate uimitoare sub ochii telespectatorilor de la „Vorbeşte lumea”, dar şi ai internauţilor care urmăresc canalele Ancăi Alungulesei.

Ce înseamnă Psiho-Dieta? Și cum ai ajuns să dezvolți acest program?

Psiho-Dieta este metoda integrativă de slăbit pe care eu am creat-o îmbinând mai multe principii ştiinţifice. Psiho-dieta este un proces integrativ, nu o simplă dieta. Momentul în crearea psiho-dietei a fost contientizarea faptului că atenţia pusă pe „farfuria de mâncare” nu este suficientă. Pentru că, oricât de mult ţi-ai calcula caloriile şi gramajele, nu ele sunt factorul declanşator către îngrăşare sau, totodată factorul sabotor care te împiedica să slăbeşti.

Aşadar, înţelegând aceste lucuri, mi-am deschis perspectivă şi către ale zone ale ştiinţei, intelegeand că doar nutriţia nu este suficientă în acest proces.

Foarte mulți români au probleme de greutate. Dincolo de stres și de mâncare procesată intens, care sunt cauzele supraponderalității?

Aşa este. La ora actuală, supraponderabilitatea şi obezitatea sunt unul dintre cei 5 factori care conduc către deteriorarea stării de sănătate, conducând în timp la probleme foarte grave de sănătate. Şi da, stresul este un factor fruntaş care conduce personele către obezitate. Iar un alt factor major care conduce către obezitate este „mintea” fiecărei persone. Atunci când spun minte mă refer atât la procesele care au loc la nivel neuronal, cât şi la toţi receptorii care se afla în corp, receptori cu care „simţim” diverse emoţii. Aşadar, când ne referim la minte vorbim despre ea ca multitudinea de gânduri pe care le generam zilnic + emoţii simţite pe baza acestor gânduri.

Sunt 2 aspecte foarte importante care îşi pun amprenta pe greutatea actuală:

• Mediul extren care reprezintă PREZENTUL de acum şi aici
• Mediul intern care reprezintă TRECUTUL

Există atât de multe diete „la modă”… Ce putem face pentru a evita efectul „yo-yo”?

Pentru a evita efectul yo-yo trebuie să înţelegem că este nevoie să ne schimbăm obiceiurile alimentare, adică comportamentul alimentar. Iar asta se poate face în primul rând prin asumarea responsabilităţii personale, fără să mai dăm vina pe cineva din exterior (că nu am ce să îmi cumpăr, că miroase bine şi n-am rezistat, că am ieşit cu prietenii la masă şi am mâncat acelaşi lucru ca şi ei, etc).

Comportamentul alimentar NU SE SCHIMBĂ print-o dietă şi atât. A ţine o dietă (2-3-4-6 luni) insemana că pui în aşteptare obieciurile alimentare, adică acele mecanisme automate de care se ocupa mintea subconştientă. Şi, după ce incehie dieta, te reîntorci, fără doar şi poate, la ceea ce făceai înainte. Adică la obiceiurile alimentare de dinainte.

Partea interesantă care apare aici este că persoana ajunge să fie dezamăgită de faptul că nu şi-a putut menţine obieceiurile alimentare, deşi timp de 2-3-4-6 luni a respectat „la virgulă” toate indicaţiile dintr-o anumită dieta.

Ori, obiceiurile alimentare nu se schimbă în felul acesta. Procesul prin care se schimbă un obicei alimentar este un proces de gândire care, iniţial reprezintă un efort (mintea conştientă) şi apoi, cu câte este repetat mai des devine obicei (mintea subconsienta preia acţiunea şi o transformă în automatism). Însă, sunt anumite condiţii ce trebuie respectate pentru că lucrurile să se întâmple astfel: să nu fie un efort prea mare (care să îţi dea viaţa peste cap), să existe nişte recompense imediate şi să simţi o emoţie puternică legată de aceste recomepnse. Emoţia puternică este cea care tranforma acţiunea conştientă în acţiune automată, adică în obicei.

Este nevoie să înţelegem că doar DIETA, în sensul clasic, nu funcţionează.

Cât de mulțumită ești de campania „România arde grăsimea”? Încă puțin și se termină…

Dacă este să mă gândesc acum şi să fac o evaluare, pot spune că, oricare ar fi fost demersul, eu aş fi fost extrem de mulţumită de cum s-a desfăşurat aceasta campanie. Faptul că, încă de când am gândit-o, nu am pus presiunea rezultatelor în kilograme arse. Aceasta campanie nu a fost una de tip concurs, nu a avut o miză financiară şi nu a avut iz de competiţie între participanţi. Este de fapt o campanie de auto-sustinere între cei 6 participanţi.

Dincolo de energia auto-susținătoare care s-a creat între cei 6 participanţi, rezultatele cântarului și al centimetrului sunt, până acum, spectaculoase. Aş putea spune că aceste rezultate s-au potențat tocmai datorită energiei de grup.

Câte kilograme s-au „topit”, în total, pe perioada acestei campanii?

Până acum, adică în 5 săptămâni de campanie, în care am avut: 6 întâlniri de grup, 1 şedinţa privată de terapie nutriţională de Psiho-Dieta cu fiecare participant, iar în ceea ce priveşte farfuria cu mâncare, cei 6 au avut 1 săptămâna de acomodare de post intermitent şi 4 săptămâni de plan alimentar, numărul de kilograme ars până acum este de 54 de kilograme. Spectaculos este însă şi numărul de centimetri pentru că fiecare participant s-a subţiat foarte mult: între 14-16 centimetri la fiecare, în zonele în care aveau cea mai mare depunere de grăsime.

Motivația ne lipsește în general în orice, nu doar în ce privește obiceiurile alimentare. Cum o putem stimula?

Este foarte important să înţelegem ce înseamnă cu adevărat „motivaţia” în procesul de ardere a grăsimilor. Şi motivaţia nu este dată de „să stea hainele bine pe mine” şi nici măcar de minusul de pe cântar.

Motivaţia este amplificată de progresele pe care le face persoană şi felul în care i se îmbunătăţeşte viaţa odată cu eliberarea surpluslui de kilograme. Ca să ne auto-alimentam motivaţia este nevoie să avem foarte clar în minte povestea a cine vom deveni odată cu scăderea în greutate, ce vom face diferit (probabil activităţi pe care nu le putea face înainte o persoană cu un surplus de kilograme), cum s-ar schimba viaţa după ce nu te-ai mai confrunta cu „problema” kilogramelor). Abia în momentul în care reuşeşti să aduci cât mai des emoţia reuşitei în proces şi te vei bucura de fiecare etapă a acestui proces, te vei apropia cu paşi repezi de reuşita finală.

Cât de utile crezi că ar fi niște ore de psiho-dietă în școli?

Foarte. Deoarece i-ar învăţa pe copii că nu doar mâncarea sănătoasă este cea care n-ar trebui să lipsească din meniul zilnic, ci ar învăţa mai degrabă despre impactul mâncării asupra gândurilor şi emoţiilor, ar învăţa că emoţiile provocatoare nu se „acoperă” cu mâncare şi ar învăţa, mai ales, nişte instrumente foarte valoroase ale modului în care se raportează atât la mâncare dar, mai ales, la stimulii care vin din mediul extern.

Ce nu trebuie să lipsească din frigider?

Proteină, grăsimi sanantoase bogate în Omega 3, legume, verdeţuri, fructe şi alimente probiotice.

View this post on Instagram

A post shared by Terapeut in Nutritie (@anca.alungulesei)

Ce sfaturi ai pentru cei care își controlează cu greu sau deloc pofta de „dulce”?

Pofta de dulce trebuie privită din mai multe perspective:

• Un dezechilibru biochimic la nivel de minerale creat la nivelul organismului din cauza obiceiurilor alimentare nesănătoase de-a lungul timpului, dezechiibru care creează această dependentă de dulce (consum mare de zahăr, de carbohidraţi, de alcool, somn de slabă calitate, nivel de stres ridicat);
• Microbiota intestinală dezechilibrată, adică cel de-al doilea creier, prin care bacteriile sănătoase trec printr-un proces de conversie şi devin patogene. Astfel, hrana lor devine 100% zahărul pe care îl cer mereu şi mereu;
• Dependeța de dulce la nivel emoţional, de recompensare imediată dar şi de „astupare” a diverselor emoţii provocatoare pe care le simte o persoană şi cu care nu ştie ce să facă; acesta este un „proces de învăţare” creat prin repetiţie prin care creierul învaţa că, de fiecare dată când persoana va simţi acest tipar de emoţii, intrumentul de auto-reglare este dat de consumul a ceva dulce. Sau „ceva bun” cum ne place de multe ori să spunem.

View this post on Instagram

A post shared by Terapeut in Nutritie (@anca.alungulesei)

Ce faci dincolo de psiho-dietă?

Pe parcusul Psiho-Dietei înţelegi că scopul este să devii un consumator moderat şi selectiv de mâncare şi, totodată, să devii indiferent la alimentele nesănătoase, de care corpul tău nu are nevoie şi care, evident, ne sabotează greutatea. Totodată înţelegi că anumite “restricţii alimentare”, care la început sunt negative, se transformă de fapt în adevăraţi piloni ai libertăţii. Ai voie să mănânci orice, dacă înţelegi de ce este important să respecţi anumite reguli. Valabil pentru orice în viaţa noastră. Trebuie să respectăm nişte reguli de buna funcţionare ca să ne fie bine sau şi mai bine (la serviciu, în relaţia de cuplu, în relaţia cu copiii, în relaţiile cu prietenii, etc).

 Iar viaţa după Psiho-Dietă este foarte faină pentru că nu te mai “lupţi” cu poftele, nu mai simţi că eşti într-un maraton, nu te mai sperie sărbătorile, week-end-urile cu prietenii sau concediile, pentru că, după Psiho-Dieta, vei alege alimentele cele mai potrivite într-un mod cât se poate de natural. Fără stress şi fără să strângi din dinţi ca nu ai voie de teamă să nu te îngraşi.

Care ar fi răsfățul suprem pentru tine? Și nu vorbim despre mâncare…

În momentul în care vorbim, răsfăţul suprem este să „redevin” stăpâna timpului meu, astfel încât să fac tot ce vreau eu cu el şi mă refer aici la lucruri cât se poate de simple, să petrec timp cu copiii. Momentan, timpul meu este dedicat tuturor celor cu care lucrez, atât 1 la 1, cât şi în grupuri şi nu neg, asta mă împlineşte cel mai mult.

View this post on Instagram

A post shared by Terapeut in Nutritie (@anca.alungulesei)