Delta raului Okavango e singura de pe planeta care nu comunica direct cu o mare sau cu un ocean. In schimb, apele se revarsa asupra aridului desert Kalahari, formand o imensa si fascinanta „mlastina”.
Delta raului Okavango e singura de pe planeta care nu comunica direct cu o mare sau cu un ocean. In schimb, apele se revarsa asupra aridului desert Kalahari, formand o imensa si fascinanta „mlastina”.
Cat de unic e ecosistemul din delta raului Okavango, care se varsa direct in desertul Kalahari? Pai, hai sa spunem ca e singurul loc de pe planeta unde o inundatie e mereu binevenita. Doar asa putem descrie binefacatorul flux de apa care „trezeste” la viata acea portiune din desert, provocand „pelerinajul” anual al animalelor care traiesc uneori chiar la zeci de kilometri distanta.
250 de km in patru luni
Daca iti imaginezi canalele care formeaza delta Okavango ca pe arterele unui gigantic organism, atunci inima se afla la 1250 de kilometri distanta, in muntii din Angola. Ea bate o singura data pe an, atunci cand asupra Angolei se revarsa de trei ori mai multe precipitatii decat asupra Botswanei, patria deltei unice, acoperita aproape in intregime de desertul Kalahari. Un imens puls de apa strabate atunci Africa, pana in bratele lui Okavango. Desi ploile de vara cuprind Angola in ianuarie, dureaza o luna pana cand surplusul de apa parcurge primii 1.000 de kilometri ai raului. Dupa inca patru luni, suvoaiele isi fac loc prin hatisul de plante si numeroasele canale ale Okavango, pe distanta ultimilor 250 de kilometri ai deltei. Ca o consecinta, inundatiile sunt la apogeu intre iunie si august, adica uscatele luni de iarna din Botswana. Delta aproape isi tripleaza suprafata, iar salbaticiunile din Kalahari incep sa se adune. Inundatiile formeaza o imensa mlastina in inima desertului, care poate atinge chiar si 150 de kilometri de la est la vest.
Misteriosul circuit al apei
In fiecare an, 90 de milioane de litri de apa se revarsa, in total, in aceasta delta. Desi ati crede ca desertul ii inghite pe nerasuflate, nici mai mult nici mai putin de 60% din cantitatea de apa intra in atmosfera prin transpiratie, adica prin frunzele plantelor, mai degraba decat prin evaporare! In mod uimitor, doar 2 procente ajung in nisipurile din Kalahari. Nu-i de mirare atunci ca Aurel Schultz, unul dintre primii europeni care a vazut mlastinile din desert, a spus „Unde ajunge toata aceasta apa e un mister”.
de Alex Bala