Denis Hanganu, protagonistul din „Clanul” se confesează. „Am vrut să mă las de două ori de actorie”. EXCLUSIV

de Vasilica Rogozanu, 31 martie 2024, 08:00

Doar o lună și jumătate ne mai desparte de finalul de la „Clanul”, serialul care a repus actoria în centrul existenței lui Denis Hanganu.

După o perioadă tulbure, în care era „efectiv cu cartea în mână” să devină IT-ist, actorul a fost la casting pentru a-l juca pe Tudor Achim. Iar rolul în serialul de la Pro TV i-a ieșit de minune!

„Tudor merită un final pozitiv”

Acum doi ani, la lansare, aveai emoții. Acum putem spune: ți-a ieșit bine rolul acesta!

Denis Hanganu: Da, se pare că a ieșit. Și nu pot decât să fiu nostalgic, pentru că ne apropiem de final, dar în același timp foarte mândru: de mine și de întreaga echipă. Împreună am putut să spargem bariere, să învingem prejudecăți și să ridicăm ștacheta foarte sus în ceea ce privește calitatea serialelor românești.

Personajul tău este foarte întunecat, are o tristețe organică, aș spune. Crezi că va răsări soarele și pe strada lui?

Tudor Achim e un personaj care are un bagaj emoțional incredibil de puternic și care a fost tot timpul în misiunea lui de unul singur. Dacă e să analizăm la rece, toate personajele au cumva cui a se destăinui, au pe umărul cui să plângă. El n-a avut niciodată pe nimeni. Costoiu l-a băgat în misiunea asta (de a-l prinde pe Măcelaru) în detrimentul relației lui cu mama, ceea ce a însemnat multe sacrificii din start. A fost mereu de unul singur și mi s-ar părea foarte frumos ca, la final, toate lucrurile astea să fie răsplătite printr-un deznodământ pozitiv sau o încheiere bună a poveștii personajului Tudor Achim. Cred că merită un final pozitiv, un final mare.

VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 6

„Am nevoie să muncesc constant”

În acești doi ani de la lansare, în viața ta, în afară de acest serial, ce și-a mai făcut loc?

Nu ai timp să mai faci prea multe pe lângă, dar am încercat ca, pe parcursul sezoanelor serialului „Clanul”, să-mi refac repertoriul teatral și să am multe spectacole, ca după terminarea lui, să am unde mă întoarce în teatru. Iar asta e cel ai important pentru mine, nu suport să nu am activitate, pentru că știu ce pot, știu unde e valoarea, o reperez ușor, așa că am nevoie să muncesc constant. E singurul meu reper, singura chestie după care mă ghidez.

Urmează vreun alt rol în alt serial?

Nu știu asta. Eu mi-aș dori să lucrez în continuu. Din păcate, la noi este această preconcepție, cu care eu nu sunt deloc de acord, cum că dacă un actor e foarte vizibil, are nevoie de o mică pauză. În afară nu se face așa. Afară, cu cât ești mai vizibil, cu atât ești mai folosit, pentru că oamenii o să vină după tine. Nu știu de ce la noi e chestia asta: < Domʼle, a apărut, acum 2-3 ani, pauză>. Nu o înțeleg și sper să se schimbe cât mai repede.

De la „Făt Frumos” la răzbunător

Ce fel de rol ți-ar plăcea?

Orice. Pentru că știu că pot, și o zic cu toată modestia și asumarea, în același timp. Roluri să fie, eu am grijă să nu dezamăgesc, orice ar fi. Așa cum înainte eram etichetat ca băiat frumos, Făt Frumos, un bărbat bun, care întoarce și celălalt obraz și își cere scuze de dimineața până seara, iată că cu mare ușurință am putut să fac și un rol din acesta, ca în „Clanul”. Și știu că pot mai mult de atât și sunt deschis la noi provocări la care sunt, cu siguranță, convins că voi face față.

„Eu nu susțin asta: să fiu artist și să mor sărac. Nu, mulțumesc!”

Ai sfătui un tânăr de 18 ani să dea la teatru?

Da, categoric, cu amendamentul ăsta care e foarte important: să-și asume cumva toate aspectele meseriei. Pentru că nu este una ușoară, nu este una plină de avantaje, dimpotrivă.

Ai avut vreun moment în care ai avut regrete, ai vrut să renunți?

Da, tot timpul. Păi, eu am vrut să mă las de două ori de actorie. După primul proiect la nivel național (serialul „Sacrificiul” de la Antena 1, n.r.) și după pandemie, eu fiind doar colaborator, din 10 spectacole de teatru am rămas cu două, ceea ce a fost un șoc foarte mare. De asta am vrut să mă las, mi s-a părut total nedrept și nu mi se părea că merită, nu ajungeam la o sustabilitate financiară doar din chestia asta. Sunt o grămadă de actori tineri în România neapreciați. Eu nu susțin asta: să fiu artist și să mor sărac. Nu, mulțumesc, nu e pentru mine.

„Clanul” salvator

Și a doua oară?

Înainte de primul proiect, „Sacrificiul”. Era o situație destul de dificilă cu actorii-colaboratori. De multe ori se repetă la teatre fără să fii plătit, știm cu toții cum se schimbă lucrurile, pleacă unul, vine altul, tu repeți la un spectaol o lună, două, trei, muncești pe niciun ban și vine X și spune: Nu mai am nevoie de spectacolul ăsta, îl scoatem din stagiunea asta. Păi, am repetat la el. Nu contează!. E o muncă în van. Și nu sunt de acord să muncesc în van și să nu am nicio certitudine în ceea ce privește constanța mea și prezența mea în spațiul teatral.

Ai avut o altă variantă?

Da. Înainte de „Clanul” am vrut să lucrez în IT. Luasem niște acreditări pentru zona de testing – eu am terminat Mate-info intensiv -, și atunci mă gândeam să plec din țară, să lucrez remote. Dar a venit acest casting efectiv când eram cu cartea în mână, nu e o poveste, nu e o exagerare. Aveam două săptămâni să îmi iau acreditarea respectivă și să mă angajez în zona asta de IT.

Unde îl vedem la teatru

Absolvent de UNATC din 2016, Denis Hanganu poate fi văzut în spectacolele „You Say Tomato” la TNB, „Constantin” la Teatrul Godot (unde e sultanul Ahmed al III-lea), „Exit: Și atunci am plecat” la Teatrul Godot și „Scandal în Manhattan”, la Teatrul Luceafărul.