De mai bine de un an încoace, Denis Hanganu filmează pentru serialul „Clanul” de la Pro TV. Din 11 septembrie, va fi difuzat sezonul 3, iar cel care îl interpretează pe Tudor Achim a avut parte de multă adrenalină în timpul filmărilor. Ce se va întâmpla cu personajul său? Și cum se înțelege în viața reală cu „fratele” său din serial, Marian Olteanu? Aflăm din cele ce urmează…
„Caută minciuna, găsește adevărul”… noul slogan al sezonului 3 din „Clanul”. Până la urmă, personajul tău, Tudor, află cine este fratele său?
Asta vom ști numai după ce vom urmări sezonul 3 până la capăt. Deocamdată să începem cu primul episod care va avea premiera luni, pe 11 septembrie. Tudor, cu siguranță, a descoperit „minciuna” din interior încă din finalul sezonului 2, așa că acum rămâne să vedem cum anume va reuși să scoată și adevărul la suprafață. Nu-mi fac griji, am încredere că o să vă placă.
Și cât de greu ori de ușor e să continui o scenă care s-a filmat, poate, cu câteva luni în urmă? Presupun că ți s-a întâmplat acest lucru de la un sezon la altul…
Evident, având în vedere că la noi există o continuitate directă între sezoane, respectiv episoade. E greu bineînțeles, dar nu-mi place să spun asta fiindcă până la urmă o fac cu drag și maximum de profesionalism.
E o bucurie, totuși, să ai filmări mereu, să faci ce iubești și să vezi că oamenilor le place atât de mult încât există cerere pentru încă un sezon și încă unul și tot așa.
Apropo de durată… care a fost cea mai lungă scenă de până acum? Cât timp a fost necesar pentru finalizarea ei?
Ca și timp de filmare, cea mai lungă scenă din „Clanul” de până acum a fost cea din sezonul 1, de altfel una dintre preferatele mele, în care Tudor este deconspirat de către Mircea și prietenul lui, urmând apoi o luptă pe viață și pe moarte. Am început să filmăm acea secvență la orele 22:00 ale serii și am terminat la 06:00 dimineața. Noroc că am filmat în interiorul unei hale imense și am avut mereu racord de lumină chiar dacă afară răsărise soarele.
A trecut deja un an de când filmezi alături de Marian Olteanu, „fratele” tău din serial. Cum ați caracteriza colaborarea voastră? Mai ales că am văzut că vă întâlniți și dincolo de filmări…
În cuvinte puține, de-a dreptul extraordinar. Cred că avem și șansa de a proveni din același mediu într-o oarecare măsură, așadar avem destul de multe principii si preferințe comune. Apoi iarăși mai ajută și vârsta, fiindcă suntem generații foarte apropiate.
Oricum, mai presus de toate contează că practicăm un tip de joc actoricesc organic, natural, în care căutam mereu adevărul, iar oamenii simt asta. Drept dovadă sunt chiar comentariile lor de pe rețelele sociale așa că nu pot decât să mă bucur enorm și să le mulțumesc că sunt atât de atenți la detaliile de finețe și că susțin actorii tineri.
Câte dintre cascadoriile de acum sunt susținute de tine, în mod direct? Mai ales că îți place adrenalina…
În cazul meu, toate. Cel puțin până acum. Fie că vorbim de toate secvențele de luptă din care am fost nelipsit, fie că a fost vorba de urmăriri în trafic, sărituri în apă, cățărat și sărit tot felul de garduri care mai de care mai înalte, am fost acolo.
N-aș avea cum să uit pentru că, inevitabil, am avut parte și de accidentări.
Când vom ajunge la chestiuni super complicate precum filmarea unui accident, răsturnări cu mașina sau cine știe ce alte aventuri atunci firește că va fi imperios necesară prezența unui cascador din raționamente ce țin de siguranța actorului.
Ce sporturi extreme n-ați încerca totuși… indiferent de circumstanțe?
O, foarte multe. Deși am sărit de câteva ori cu parașuta de la 4000 de metri, merg când pot la antrenamente de box, MMA, am făcut cursuri de conducere sportivă, plus tot felul de alte activități tipice vârstei mele, n-aș încerca să practic multe dintre sporturile extreme pentru că nu se pupă cu actoria. De ce? Foarte simplu.
În actorie sunt niște legi nescrise printre care și următoarele: trebuie să ai grijă, în primul rând, de sănătatea ta (ca să poți fi disponibil oricând, oriunde, în orice condiții), de fața ta (pentru că noi chiar „lucrăm cu fața”, fiind mereu filmați), de vocea ta (mai ales la teatru) și de corpul tău. Ori nu vrei să riști să-ți creezi singur probleme de la tot felul de mici-mari accidentări.
Și acum o să vă fac o mărturisire. Deși am învățat să schiez abia de curând, în sezonul 2, spre exemplu, am refuzat să merg la schi toată iarna, doar pentru că nu voiam să risc să trag vreo căzătură de începător pe pârtie și după să dau peste cap un program întreg de filmare din cauza unei eventuale entorse, luxații sau cine știe ce. Datoria și responsabilitatea mea era să mă păstrez apt pentru toate zilele de filmare din sezonul 2. Așadar, povestea cu sporturile extreme sună frumos, dar nu e cea mai înțeleaptă opțiune când ai angajamente contractuale.
Ați fost și pe stadion, cu Tătuțu, Geroge Mihăiță. Cine este „microbistul-suprem” dintre voi?
Eu, cu siguranță, nu. Joc fotbal ocazional, ce-i drept, iar în adolescență eram o mică enciclopedie a fotbalului la nivel de statistică, știam jucătorii de la toate echipele, transferurile verii, urmăream toate competițiile și îmi plăcea să fiu la curent cu orice știre, dar odată cu trecerea anilor s-a domolit și interesul manifestat pentru fotbal fiindcă mi s-au schimbat total prioritățile în viață. Acum doar reperez și admir valorile acolo unde există.
Dincolo de filmări, cum a fost vara aceasta pentru tine? Pe unde ai ajuns în vacanță?
Păi să vă spun: pe la Polizu, pe la Politehnică, pe la Griro, Buftea, Domnești, Giurgiu și prin traficul din București în timpul secvențelor pe care le filmăm cu mașina în mers. E un procent de doar 5% din numărul total de locații în care filmăm. Cam așa a trecut toată vara pentru mine. O vacanță plătită, așa aș descrie-o.
VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 10
Și care au fost cele mai memorabile reacții din partea celor care te-au recunoscut pe stradă, la magazin etc.?
Cele mai memorabile sunt atunci când oamenii pur și simplu nu-și iau ochii de la tine. Efectiv te țintesc cu privirea și rămân acolo. N-am înțeles niciodată de ce. Sau întrebarea de pe buzele tuturor: „Când începe sezonul 3?”.
Altfel, mă bucur nespus când oamenii mă strigă pe numele propriu. Spune multe despre ei. Plus că simți că te apreciază suficient de mult încât să se intereseze și cum te cheamă, nu doar să rămână cu numele personajului și atât.
Dar cea mai tare chestie e că „am avansat”. Dacă în sezonul 1 eram strigat adesea „Tudor, Tudor”, acum după sezonul 2, am trecut la „domnu’ Tudor”. Pam-pam.
Cum se anunță toamna aceasta pentru tine? În ce alte proiecte vei mai fi implicat?
Voi filma pentru finalul sezonului 3, dar vă aștept neapărat la teatru.
„You say tomato” (TNB), „Exit – Și atunci am plecat” – despre abuzul fizic și emoțional împotriva femeilor (Godot), „No man’s land” (TNB), sau dacă aveți cunoștințe în Buzău („Zeul Măcelului”). Haideți să le vedeți și vă promit că n-o să regretați!
Foto: Pro TV; Instagram
Citește și: