Ajuns la sezonul 7 pe Universal Channel, serialul poliţist „CSI: Miami” (care a fost anulat anul trecut, după 10 ani), mizează în noul sezon pe tensiunea iscată în casa lui Horatio Caine (David Caruso) de apariţia în viaţa lui a unui fiu, a mamei acestuia şi a tuturor problemelor pe care cei doi le aduc. În timp ce Horatio trebuie să se obişnuiască cu ideea că are un fiu, cazurile pe care le primeşte îl ţin în priză la locul de muncă, Miami fiind în continuare plin de criminali care se lasă greu prinşi.
Aflaţi mai multe despre dinamica dintre cei trei, dar şi despre cum sezoanele 7, 8 şi 9 vor constitui un capitol separat, în interviul următor cu protagonistul din „CSI: Miami”.
Cum v-aţi păstrat după atâta timp abordarea proaspătă pe platourile serialului?
David Caruso: Suntem unici prin faptul că am ajuns să ne pricepem atât de bine, tehnic vorbind, la filmarea serialului, încât nu lucrăm multe ore pe zi şi asta contează, pentru că odată cu sezonul 7 apar întrebări de genul „E echipa obosită?”, „S-a săturat echipa?”. La noi nu se întâmplă asta. Dacă în fiecare zi lucrezi doar 10 ore, îţi menţii energia. Aşa că folosim această energie în scopul potrivit, pentru a redescoperi formatul, şi nu pentru a supravieţui orarului încărcat. Aşa că nu ni se pare un serial la care lucrăm de şapte ani şi ăsta e un avantaj, pentru că am vrea ca „CSI: Miami” să continue multă vreme de acum încolo.
Cu ce te prinde, vizual vorbind, serialul?
Poţi să dai televizorul pe „mute” – să nu faceţi asta! – dar poţi să tai sonorul şi să înţelegi în continuare despre ce e vorba, pentră că serialul este unul vizual. Câteodată mă trezesc uitându-mă la serial, prind câte un episod la TV şi după aia mă trezesc văzând 3-4, pentru că e foarte uşor de privit şi de digerat – iar asta spune multe despre nivelul succesului şi execuţiei, care uşurează participarea privitorului.
Ce aduce nou sezonul 7?
În fiecare an are loc o descoperire în serial şi până acum am filmat povestea în arcuri narative de câte trei ani, aşa că acum suntem la începutul celui de-al treilea arc narativ, toate fiind legate unul de celălalt. Aşa că într-un fel suntem la început. De aici şi abordarea proaspătă. Nu suntem la finalul unei poveşti, ci la începutul ei. Sezoanele 7, 8 şi 9 vor constitui un capitol unitar.
Horatio şi-a înscenat moartea în primul episod din sezonul 7. Dă-ne mai multe detalii despre asta.
Ideea are câteva trăsături clasice de cliffhanger, dar am infuzat-o cu elemente interesante – încercăm să facem privitorul să-şi spună „Nu ştiu exact ce se întâmplă”. Nu e o poveste clasică de genul „A murit sau nu”. Se întâmplă câteva lucruri interesante care prezic cum se va termina totul, dar trebuie să le cauţi foarte atent. Dar sunt încă aici, în sezonul 7, care este unul incredibil şi foarte complicat.
Care au fost provocările din sezonul 7, pentru personajul tău?
Am făcut multe lucruri interesante de-a lungul anilor şi poate că acest sezon conţine cele mai mari provocări. O femeie complicată şi periculoasă, mama fiului meu, revine în viaţa mea şi, de bine de rău, trebuie să creştem împreună acest copil şi situaţia e una de risc mare. Orice se poate întâmpla.
Care e dinamica din acest sezon dintre Horatio, fosta lui iubită (Julia) şi fiul lor, Kyle?
„CSI: Miami” s-a definit mereu prin intermediul personajelor feminine care au provocat serialul şi în primii trei ani acest aspect a fost reprezentat de Yelina (Sofia Milos) şi complicata plecare a lor în Brazilia la finalul seriei a treia. Apoi a intrat în scenă Marisol, sora lui Eric Delko. Atunci ea ne-a definit, acum avem o nouă domniţă care dă de necaz şi care e cea mai complicată dintre toate. E vorba de Julia, mama fiului meu, Kyle, despre care am aflat în sezonul 6. Reapare în vieţile noastre cu problemele ei şi serialul explorează pe larg asta. Mi se pare fascinantă povestea acestei micuţe familii fracturate, care încearcă să supravieţuiască. Eu sunt de partea legii, ea e de cealaltă parte a legii şi încercăm să fim o familie.
Care e povestea Juliei (Elizabeth Berkley)?
În serial, spunem invers povestea Juliei. Întâi revine în vieţile noastre – şi putea fi un fel de „văduvă neagră”, care trebuie eliminată – dar nu e cazul aici. Te aştepţi la un personaj întunecat, distructiv, dar trece peste obstacolele din trecutul ei şi devine un membru al familiei. Legătura de familie trece peste complicaţiile existente şi asta devine provocarea serialului: va supravieţui această familie în ciuda forţelor din interior şi exterior?
Cum a fost să joci rolul de tată?
Şi eu am copii, de 29 de ani sunt tată, am voie să spun asta? Aşa că am puţină experienţă în acest domeniu. Mai ales că am o fiică uimitoare (Greta, 29 de ani – n.r.), dar a creşte un băiat (Marquez Anthony, 7 ani – n.r.) este ceva complet diferit – băieţii au surse de informaţii diferite şi nu toate sunt bune sau utile! Aşa că a creşte un băiat înseamnă a-l redirecţiona constructiv, pentru că băieţii au instincte care îi pot afecta negativ, aşa că trebuie protejaţi de ei înşişi. Dar ne şi distrăm alături de el. Are o personalitate bine conturată.
Îi dai, în serial, lui Kyle o slujbă şi cheile unui apartament propriu…
Mi-aş dori să fiu fiul meu! Apartamentul e grozav. I-am aruncat cheile şi le-a prins la a doua dublă – e actor, nu sportiv, nu ştie să prindă sau să arunce mingea! Da, cred că încerc să am grijă de familia mea, dar nu ştiu de unde am făcut rost de apartament!
În sezonul 7 din „CSI: Miami”, Sean „P. Diddy” Combs are un rol episodic. De ce s-a luat această decizie?
Pentru a-i face pe fanii lui să urmărească serialul şi să se cufunde în lumea noastră. A fost interesant de văzut puterea pe care o aduce cu el, imaginea media pe care şi-a creat-o. Şi s-a dovedit a fi un tip interesant şi modest, care a muncit din plin, aşa că ne-am distrat la filmări. Şi faptul că cineva cu importanţa lui media îşi doreşte să apară în serialul nostru spune multe.