Plantele sunt folosite în scopuri medicinale încă din preistorie, arta vindecării fiind transmisă la început pe cale orală, apoi pe tăbliţe de lut şi pergamente. Fie că vorbim de egipteni, greci, chinezi sau amerindieni, tămăduitorii erau respectaţi în antichitate, situaţie care nu s-a schimbat până în zilele noastre.
Imperiul Roman acorda o atenţie sportiă sănătăţii populaţiei (măsurile luate pentru igiena cetăţenilor vorbesc de la sine) şi a înfiinţat cele dintâi farmacii publice. Lumea arabă a recuperat decalajul în secolul al VIII-lea, cu magazinele de leacuri din Bagdad (Irak).
De la licorile-minune vândute la creduli în târguri şi până la farmaciile moderne din zilele noastre, acest tip de activitate comercială a suferit multe modificări. Prăvăliile care comercializau remedii încep să se răspândeasca în Europa pe parcursul secolului al XII-lea – prima farmacie atestată documentar de pe teritoriul României a fost înfiinţată în 1494, la Sibiu.
Citeşte textul integral în revistă