Unul dintre cele mai așteptate filme ale momentului, „Zona de interes” aduce în cinematografe o poveste complexă, care a stârnit enorm interes încă de la publicare. Filmul lui Jonathan Glazer beneficiază, la rândul său, de o realizare impecabilă, care i-a adus, deja, un noian de premii și de nominalizări.
Nominalizat la cinci premii Oscar (la categoriile cel mai bun film, cel mai bun film internațional, cea mai bună regie și cel mai bun scenariu adaptat – Jonathan Glazer și cel mai bun sunet), la trei Globuri de Aur și la numeroase alte distincții, „Zona de interes” este ecranizarea bestsellerului omonim (publicat și la noi) scris de Martin Amis. Filmul adaptează liber povestea comandantului de la Auschwitz Rudolf Höss (Christian Friedel) și a soției lui, Hedwig (Sandra Hüller), care construiesc o viață netulburată pentru ei și pentru familia lor, în ciuda faptului că au dincolo de gardul grădinii cumplitul lagăr de exterminare.
Miami Herald a scris despre cartea lui Martin Amis că este „un roman zdrobitor despre identitate și umanitate, care analizează modul în care haosul și psihoza generalizată mutilează sufletele”, iar The Guardian a apreciat că romanul „va supraviețui trecerii timpului”, Amis reușind „o investigație de ordin moral care îl face să-și imagineze inimaginabilul”.
Filmul, la care Jonathan Glazer a lucrat zece ani, a fost realizat chiar pe locul original de la Auschwitz, unde, după ce a obținut permisiunea de la administratorii muzeului, echipa lui Glazer a preluat o casă liberă chiar în afara perimetrului lagărului și, folosind fotografii de arhivă și mărturii ale supraviețuitorilor, a recreat cu meticulozitate vila în care familia Hoss a locuit aproape patru ani. Spre deosebire de alte filme despre Holocaust, „Zona de interes” nu se abate niciodată dincolo de zidul care separă grădina comandantului de lagărul în sine.
Regizorul a folosit, pentru multe dintre scenele filmului, mai multe camere fixe invizibile, plasate în casă și în grădină, astfel încât actorii nu știau când erau filmați în prim-plan sau în plan general. Aceștia au fost, astfel, complet absorbiți de scenele respective și au povestit că le-a plăcut să lucreze în acel mediu realist. Cineastul a hotărât, de asemenea, să renunțe la muzică pentru cea mai mare parte a filmului (deși compozitoarea Mica Levi înregistrase, inițial, o partitură mult mai lungă) și să se bazeze, în schimb, pe designul de sunet pentru a sugera ororile de la Auschwitz (care nu sunt arătate explicit în film). „Există, de fapt, două filme: cel pe care îl vezi și cel pe care îl auzi, iar al doilea este la fel de important ca primul, probabil chiar mai mult. Cunoaștem deja imaginile lagărelor de prizonieri din imaginile reale de arhivă. Nu era nevoie să încerc să le recreez, dar am simțit că, dacă am putea auzi toate acele lucruri, ni le-am putea reprezenta cumva în minte”, a explicat Jonathan Glazer pentru theguardian.com.
Pentru a realiza tot acest design de sunet fabulos și imposibil de uitat, Johnnie Burn (nominalizat la Oscar, alături de Tarn Willers) a petrecut un an cercetând și strângând o vastă arhivă de sunete. „A fost, în esență, o documentare a fiecărui sunet care emana din tabără, un loc al industriei grele, dar și al suferinței oamenilor”, a mai povestit Jonathan Glazer, care a mai spus: „Sarcina a fost incredibil de dificilă. Îmi amintesc că i-am spus soției mele, după doar câteva săptămâni, că începea să ajungă la mine. Deși nicăieri nu se vede vreun detaliu, este de departe cel mai violent film la care am lucrat vreodată”.
Rolul principal feminin este jucat de Sandra Hüller, una dintre cele mai mari actrițe ale Germaniei și ale lumii, pe care publicul din România o cunoaște din apreciatul film „Toni Erdmann” (2016). Nominalizată la premiul Academiei filmului european pentru „Zona de interes” și la Oscar și la Globul de Aur pentru „Anatomia unei prăbușiri” (Palme d’Or în 2023), aceasta a povestit pentru The Guardian că, la început, nu a vrut să joace rolul soției de ofițer nazist din film și a refuzat rolul. „Văzusem prea mulți actori germani îmbrăcați în naziști în drame banale de epocă. În plus, nu simt nevoia să investighez acest tip de personaj. Cruzimea și violența nu mă interesează”, a spus ea.
Regizorul Jonathan Glazer și producătorul James Wilson și-i doreau însă exclusiv pe ea și pe excelentul Christian Friedel („Panglica albă”) în rolurile principale, iar amândoi actorii au acceptat când au înțeles cum va fi structurat filmul. „Întâlnindu-l pe Jonathan, mi-am dat seama că nu era vorba, de fapt, doar despre familia Höss, ci despre oamenii mult mai numeroși care ignoră lucrurile groaznice de lângă ei. Un film care ne face să ne întrebăm: «Suntem și noi așa? Am putea face și noi așa ceva? Sau cumva o facem, deja, zilnic?», ceea ce l-a făcut foarte interesant”, a povestit Sandra Hüller. Actrița a mai spus că filmul a făcut-o să se confrunte nu doar cu Holocaustul, ci și cu alte crime, printre care criza climatică.
Filmul a fost proiectat în premieră mondială anul trecut, la Festivalul de la Cannes (unde s-a aflat în competiția pentru Palme d’Or, pentru Marele premiu al festivalului și pentru premiul FIPRESCI), pe 19 mai, chiar în ziua în care a murit scriitorul Martin Amis.
O: The Zone of Interest, SUA/Marea Britanie/Polonia, 2023 R: Jonathan Glazer D: Christian Friedel, Sandra Hüller, Freya Kreutzkam, Imogen Kogge, Ralph Herforth, Stephanie Petrowitz, Marie Rosa Tietjen.