Homepage / Cinema

CRONICĂ. Filmul „Julie nu vorbește”, o poveste despre povara tăcerii. Sportiva Naomi Osaka este producător executiv

de Andreea Hentea, 19 martie 2025, 11:00

Concentrat asupra lui Julie (Tessa Van Den Broeck), o tenismenă adolescentă care promite să fie o glorie sportivă, filmul „Julie nu vorbește” / „Julie Keeps Quiet” (2024) vorbește despre zbuciumul neștiut pe care un abuz îl poate pune chiar și pe umerii celor mai puternice și înzestrate caractere.

[toc[

Debutul în lungmetraj al regizorului belgian Leonardo van Dijl (care în 2020 realiza scurtmetrajul „Stephanie”, despre presiunile la care era supusă o tânără gimnastă), filmul „Julie nu vorbește” a fost prezentat cu succes anul trecut la Cannes și a circulat în mai multe festivaluri internaționale. Personajul său central, Julie, este o tenismenă serioasă și talentată, pe care antrenorii o văd deja o viitoare campioană.

Surpări interioare

Julie se antrenează cu conștiinciozitate, e integrată în grupul său de colegi și este apreciată de profesori pentru echilibrul pe care reușește să-l mențină între antrenamente și pregătirea școlară curentă. La un moment dat, în comportamentul adolescentei începe să se manifeste însă ceva diferit, aproape insesizabil la început. Julie se retrage în ea. Tăcerile ei se prelungesc, mina sa e frecvent posomorâtă, iar privirea îi este umbrită de o tristețe irepresibilă.

Din momentul în care află despre suspendarea antrenorului ei, Jérémy (Laurent Caron), în urma sinuciderii unei alte sportive promițătoare și talentate, Aline, pe care o antrena tot acesta, Julie refuză să răspundă la întrebările colegilor cu privire la suspiciunile care plutesc în aer, refuză invitația la dialog încurajată de conducerea Federației de tenis și nu se poate deschide nici măcar în fața înțelegătoarei Sofie (Claire Bodson), reprezentanta acesteia, care o abordează cu tact, ori a părinților ei, Tom (Koen De Bouw) și Liesbeth (Ruth Becquart), care se străduiesc să-i asigure condiții optime pentru a învăța și a se antrena. Singurele momente de liniște sunt plimbările solitare pe care Julie le face alături de cățelușul ei, dar schimbarea ei de atitudine e în curând sesizată fără efort de către cei din jur.

Declic dramatic

Mai mult, rezultatele la învățătură ale lui Julie încep să nu mai fie atât de bune, iar ea începe să aibă îndoieli cu privire la eficiența indicațiilor primite de la noul antrenor, Backie (Pierre Gervais). Julie discută chiar, pe ascuns, la telefon, cu Jérémy, continuând, în parte, să-i urmeze sfaturile și indicațiile pe care acesta i le dă pe un ton autoritar.

La un moment dat, ea află însă că, în pofida concedierii lui Jérémy de către Federația de tenis, în ciuda acuzațiilor tot mai dure care i se aduc, acesta va antrena, în continuare, alte fete, iar vestea îi dinamitează profund eșafodajul tăcerii.

Singură cu frământările ei, cu apăsarea, jena și durerea continuă, surdă, a secretelor pe care le păstrează doar pentru ea, Julie pare că se surpă pe dinăuntru cu fiecare pas înainte, în pofida performanțelor sportive pe care încă le obține, a admirației prietenilor și a susținerii familiei.

Chiar dacă pare lentă în film, această reașezare permanentă a trăirilor sufletești ale adolescentei e infinit mai lentă și mai dureroasă în realitate, iar scopul filmului regizat de Leonardo van Dijl este să ne facă să conștientizăm precis acest travaliu imposibil și inuman prin care victima unui abuz reușește (sau nu) să aducă la lumină etapele calvarului său.

Una dintre cele mai interesante opțiuni ale regizorului este distribuirea în rolul lui Julie a tenismenei Tessa Van Den Broeck, aflată aici la prima ei experiență cinematografică. Concentrată și precisă, ea știe să redea perfect disciplina ireproșabilă din spatele succeselor lui Julie, dar și fisurarea subtilă a voinței și motivațiilor ei în urma unui incident reprobabil.

De la sunetul unei lovituri perfecte cu racheta (pe care antrenorul le-o dă exemplu celorlalți sportivi) la privirea concentrată, antrenamentele de încălzire și ținuta în timpul meciului, Tessa Van Den Broeck redă perfect eforturile, calitățile și ținuta unui sportiv adevărat cerute de personajul său. La fel de autentic, ea redă însă și frământările sufletești ale lui Julie, cu o naturalețe și un simț dramatic admirabil, care pun în evidență această importantă poveste despre consecințele adânci și de lungă durată ale abuzului.

Susținere semnificativă

Prezentat, anul trecut, la Festivalul de la Cannes, în Săptămâna Criticilor (în cadrul căreia a obținut două premii), filmul „Julie nu vorbește” a câștigat o atenție semnificativă în momentul în care vedeta tenisului Naomi Osaka, impresionată de mesajul său puternic, s-a alăturat ca producător executiv pentru a-i amplifica impactul la nivel global. Filmul a primit recenzii elogioase de la publicații de specialitate importante.

The Guardian a lăudat profunzimea sa emoțională, Variety a apreciat portretizarea nuanțată a personajelor, iar The Hollywood Reporter a subliniat atenția meticuloasă la detalii a regizorului Leonardo van Dijl. În plus, Letterboxd l-a menționat ca pe unul dintre cele mai bune zece filme de văzut la Cannes.

În prezent, regizorul și scenaristul Leonardo van Dijl scrie un nou lungmetraj, cu ambiția de a amplifica vocile și de a stârni conversații importante atât pe teren, cât și în afara acestuia. „Într-o lume care o îndeamnă să vorbească, Julie tace, obligând lumea să asculte cu adevărat. Cred că o lume mai sigură pentru adolescenții de azi va însemna o lume mai sigură pentru toate generațiile viitoare”, a spus cineastul.

O: Julie zwijgt, Belgia/Suedia, 2025 R: Leonardo van Dijl D: Tessa Van Den Broeck, Laurent Caron, Claire Bodson, Koen De Bouw, Ruth Becquart, Pierre Gervais.