Chiar de Ziua Îndrăgostiților, Cornel Ilie va face ce știe el cel mai bine: să cânte. Nu oricum însă, ci pe scena Sălii Palatului din București, alături de trupa Vunk, într-un concert în care emoțiile vor atinge cote maxime. „Simfonic – Te aștept” este cel mai special prilej în care 50 de instrumentiști vor face ca melodiile formației rock să sune… divin.
De mai bine de 30 de ani încoace, Cornel Ilie a reușit să-și lase amprenta asupra rock-ului românesc alături de trupa sa. Vank la început, apoi Vunk, formația este un reper în rock-ul românesc, iar piese precum „Pleacă” ori „1000” sunt doar câteva dintre hit-urile rămase în sufletul și în memoria auditivă a multora dintre noi.
Cum sună rock-ul celor de la Vunk „acordat” cu instrumente clasice? Putem afla pe 14 februarie. „Vunk Simfonic – Te aștept” nu este doar un concert, ci o experiență totală.
Rockul se întâlnește cu eleganța unei orchestre simfonice, iar atmosfera de la Sala Palatului promite să ne schimbe complet perspectiva, chiar dacă nu regăsimi printre fanii Vunk, tupa formată în prezent din Cornel Ilie, Ionuț Onel, Călin Grăjdan și Vlad Gheorghe. Piese precum „Pleacă”, „1000”, „Bumerang”, „Dorul are multe forme”, „Mi-e dor de tine”, „Vino du-te”, „Ochi de blugi” și „Iar și iar” se vor auzi live, sub bagheta dirijoarei Simona Strungaru, cu orchestrații semnate de George Natsis.
Iată ce ne-a dezvăluit Cornel Ilie despre concertul din 14 februarie…
14 ani cu „a”, următorii 17 cu „u”… potrivit Wikipedia. Indiferent de vocala folosită, care sunt momentele cele mai importante pentru tine din evoluția trupei VUNK?
Aș alege câteva puncte-cheie: primul nostru album, „Voyeur”, lansat în 1999, schimbarea numelui din VANK în VUNK în 2009, hiturile care ne-au definit fiecare etapă, cum ar fi „Pleacă” sau „Așa, și?”, și, bineînțeles, concertele care au devenit momente de referință – de la primul nostru show la Sala Polivalentă până la cel simfonic de anul acesta. Fiecare dintre aceste momente a fost o piatră de temelie în povestea noastră.
În decembrie, l-ați pierdut pe Nicu Sârghea, colegul tău de școală, alături de care ai pus bazele acestei trupe. Cât de mult a afectat dinamica trupei lipsa lui?
Nicu nu era doar un coleg de trupă, îmi era cel mai bun prieten, era parte din familie. Lipsa lui se simte în fiecare repetiție, în fiecare concert. Ne-a unit, dar ne-a și lăsat un gol greu de umplut. Cred că cea mai mare provocare este să ducem mai departe ceea ce am construit împreună, păstrându-i spiritul viu în muzica noastră.
Pe 14 februarie, aveți concert la Sala Palatului. Câți instrumentiști vor fi în total, pe scenă?
În jur de 50 de instrumentiști, alături de noi. O orchestră completă, care va da o nouă dimensiune pieselor noastre.
Și cum ați ajuns la formula aceasta?
A fost un proces natural. Am mai experimentat combinația dintre muzica noastră și aranjamente simfonice, având în trecut un concert simfonic, dar nu de anvergura celui de acum. Reacția publicului ne-a convins că e o direcție pe care vrem să o aprofundăm. Apoi, am lucrat îndeaproape cu orchestratorii pentru a găsi cel mai bun echilibru între rock și elementele simfonice.
Dintre toate piesele în varianta simfonică… care îți dă cele mai multe emoții?
„Doină fără doi”. Este o piesă care, în această variantă, capătă o încărcătură emoțională incredibilă. În plus, e un cântec pe care nu îl cântăm în concerte pe cât de des mi-ar plăcea.
Și, dincolo de chitară, care este instrumentul cu care rezonezi cel mai bine?
Pianul. Am învățat singur să cânt la el, pentru că am simțit că este mult mai bogat ca expresie și a devenit unul dintre cei mai buni prieteni. Îmi știe toate secretele. Eu însă nu pe toate ale lui, mai am de învățat.
Dar dintre simfoniile clasice?
Concertele de pian 2 și 3 ale lui Rachmaninoff. Sunt uluitoare…
Cum vezi trupa VUNK peste niște ani? 10, 20, 30… Mai ales că Inteligența Artificială e tot mai prezentă…
VUNK va continua atâta timp cât vom avea ceva de spus prin muzică. Cred că viitorul ne va aduce noi moduri de a crea și de a interacționa cu publicul, dar esența noastră va rămâne aceeași: emoția reală, mesajul autentic. Nu aș ști să-ți spun ce vom face peste un deceniu, dar rămân și eu curios alături de voi!
Ce faci dincolo de muzică? Ce activitate te împlinește cel mai tare?
Scrisul. E un mod diferit de a exprima ceea ce simt și de a mă conecta cu oamenii.
Și ce nu-ți place absolut deloc să faci?
Să pierd timpul cu lucruri care nu au sens sau care nu mă motivează.
Cum te descurci din postura de părinte? Care ți se par cele mai grele provocări?
Încerc să fiu prezent cât mai mult posibil, să fiu un exemplu și, mai ales, să-mi învăț copiii să-și urmeze propriul drum.
Foto: Alex Gâlmeanu; Cristina Oltean