Chris Simion a recomandat, în exclusivitate pentru “TV Mania”, highlight-urile ediției cu numărul 15 a festivalului de teatru independent, UNDERCLOUD.
de Doinel Tronaru,
Chris Simion a recomandat, în exclusivitate pentru “TV Mania”, highlight-urile ediției cu numărul 15 a festivalului de teatru independent, UNDERCLOUD.
Ne-am adresat într-un interviu regizoarei Chris Simion-Mercurian, cea fără de care această ediție a festivalului, ca şi cele de până acum, ar fi fost imposibile, de neimaginat. Dar şi despre multe alte lucruri, despre personalitatea regizoarei, care este şi o apreciată scriitoare, şi despre ce mai lucrează acum. Un fel de “Ce mai faci, regizorule?”.
Ne aflăm la a 15-a ediție de Undercloud… “Copilul”, cum îi spuneam în 2013, a crescut și iată-l acum în plină adolescență. Cu ce sentimente întâmpină o “mamă” această aniversare?
Cu bucuria că nu s-a oprit din creștere în niciun an și că, oricât de multe încercări am întâmpinat, s-a simțit din plin nevoia de acest festival, dorul de starea care se creează. Se pot face multe festivaluri de teatru, dar Undercloud este un singur spirit. Și se trăiește.
Festivalul Undercloud și-a schimbat de câteva ori locația de desfășurare (din prima, terasa La Motoare, a mai rămas doar denumirea evenimentului). Ne poți spune ceva despre noua locație a festivalului?
UNDERCLOUD se mută pe Calea Griviței, într-un demers unic în istoria festivalului. După ce ne-a obișnuit timp de 14 ani într-un spațiu singular (Terasa Motoare – Lăptăria Enache, Hanul Gabroveni sau M.Ţ.R.), UNDERCLOUD se extinde și urmează să se desfășoare în 7 spații partenere: Teatrul Dramaturgilor Români, UNARTE, Muzeul Literaturii, Biserica Sfinții Voievozi, J’ai Bistro, Black Habit și Grivița 53.
Cel de-al optulea spațiu este strada în sine, trotuarele de la UNARTE până la Teatrul Dramaturgilor, cartier istoric care în perioada interbelică era considerat Montmartre al Bucureștiului și care astăzi, pe lângă amintiri, memorie, energie, oferă și un imens potențial comercial și creativ.
Acest pas se cerea de câteva ediții. A venit firesc, festivalul a crescut organic și își propune să revitalizeze această zonă și să-i redea efervescența de altă dată.
Ce se mai aude cu construcția noului Teatru Grivița, pentru care știu că te-ai zbătut atât în ultimii ani? Ultima oară auzisem că te afli într-un impas administrativ.
Am semnat contractul cu fondurile norvegiene de 2 milioane de euro, intrăm în linie dreaptă pentru deschiderea șantierului în toamnă și, în paralel, continuăm campania “Vindem cărămizi. Construim un teatru”, pentru că bugetul din 2019, când am aplicat la fonduri, nu mai coincide cu realitatea lui 2022. Deci… acționăm cu încredere și speranță, nu ne lamentăm și nici nu contemplăm.
Dar cu literatura, Chris? Ai debutat ca prozatoare și eseistă, și încă fulminant, la vârsta adolescenței. Pe când noua carte și despre ce va fi vorba în ea?
“Dicționar de optimism” este cea mai recentă carte publicată, într-o formă estetică unică, este tipărită ca manuscris, exact cum a fost creată, de mână, cu ștersături, cu tăieturi, cu o călimară vărsată, în forma ei vulnerabilă, iar de la jumătate începe dicționarul celui care citește. După Undercloud mă dedic total lucrării de doctorat, iar apoi închid trilogia începută în 2010 (vol. 1 “Ce ne spunem când nu ne vorbim”, vol. 2 “40 de zile” și urmează “Ce n-am putut”).
Mai ești prietenă cu Pascal Bruckner? Ești prima care l-a adus în România (montasei, cu mare succes, “Copilul divin”, un spectacol după capodopera lui literară), și de-atunci scriitorul a prins “gustul” țării noastre. Când îl vom vedea din nou în mijlocul nostru, “în carne și oase”?
Păi n-am de ce să nu mai fiu prietenă cu Pascal. Ne admirăm reciproc, ne respectăm, ne însoțim… Cu siguranță va reveni pentru că este Președintele Onorific al proiectului Grivița 53 – primul teatru construit împreună de comunitate. Suntem legați unul de celălalt pentru totdeauna.
Ne poți face recomandări din programul actualei ediții a Undercloud, un fel de selecție a directorului festivalului?
Îmi este foarte greu să fac aceste recomandări, pentru că este cea mai bună ediție din cei 15 ani. Aș vrea să vă invit la tot festivalul.
Atât la cel pentru adulți, cât și la MiniCloud, secțiunea de copii și adolescenți. Zilnic sunt spectacole de teatru și dans care surprind prin curaj și performanță (atât în sălile de la Teatrul Dramaturgilor, cât și în aer liber, în curte la UNArte), există o instalație-performance chiar în casa din Grivița 53, făcută după „Dicționar de optimisme”, unde aveți ocazia să intrați în carte, ocazie cu care deschidem porțile spațiului și puteți vedea imobilul înainte să înceapă șantierul pentru construcția teatrului.
În fiecare seară, între 18-21, pictorița Mirela Trăistaru pictează o pânză de 5m/2m, pe care o vom expune la Gala Undercloud în ultima zi a festivalului, pânză inspirată de emoțiile ediției.
Seară de seară, de la 22.00 la 23.00, sunt întâlniri cu 6 scriitori contemporani (printre care Nora Iuga, Florin Iaru, Dan Mircea Cipariu, Claudiu Komartin) și cu lecturile lor în premieră în Undercloud, la lumina lumânării, exclusiv pentru 12 persoane.
Apoi, dialogul dintre părintele Constantin Coman și regizorul Alexa Visarion din Biserica Sfinții Voievozi pe tema „Ce are teatrul și nu are biserica? Ce are biserica și nu are teatrul?”, expoziția de manuscrise de teatru aparținând lui Blaga, Camil Petrescu, Caragiale de la Muzeul Literaturii sau concertul lui Nicu Alifantis cu muzica din spectacolele de teatru, ținut în curtea de la UNArte.
Diminețile sunt ateliere pentru copii și adolescenți, de teatru, dans, scenografie, construcție de păpuși.
Cred că cel mai bine intrați pe www.undercloud.ro. Am ales cu greu, pentru că fiecare eveniment este mai degrabă o experiență pentru care merită să vă faceți timp.