Conform unui sondaj realizat acum ceva ani, la cererea unei firme de producătoare de rujuri, pe primul loc este sărutul dintre Rhett Butler și Scarlett O’Hara din filmul „Pe aripile vântului” (1939). Urmează „De aici în eternitate” (1953) și „Casablanca” (1942).
„GONE WITH THE WIND”/„PE ARIPILE VÂNTULUI”, Clark Gable, Vivien Leigh, 1939.
Scarlett O’Hara și Rhett Butler – „Pe aripile vântului”
Deși Gary Cooper a refuzat rolul Rhett Butler, spunând la vremea aceea că filmul „va fi cel mai mare eșec din istoria Hollywood-ului”, actorul nu a avut dreptate. „Pe aripile vântului” / „Gone with the Wind” (1939) a fost prima peliculă color care a câștigat Oscarul pentru cel mai bun film plus alte șapte statuete! Le-a meritat pe toate și pentru cum a ieșit și pentru cât de greu a fost făcut. În primul rând, producătorul a decis să-l înlocuiască pe George Cukor, care, după părerea lui, fiind homosexual, nu era capabil să regizeze scena de dragoste dintre Rhett și Scarlett. Așa că a fost adus macho-ul Victor Fleming, lucru de care Vivien Leigh nu a fost deloc mulțumită. Celebra scenă a sărutului a ieșit minunat, mai ales că protagonista a avut ceva de îndurat. Vivien Leigh a povestit mult mai târziu că era îngrozită să-l sărute pe Clark Gable, din cauza respirației sale urât mirositoare. Zvonurile sunt că actorul avea dinții stricați din cauza fumatului excesiv. Apoi, unul dintre tehnicienii de pe platou a observat că înaintea scenei sărutului, Gable a mai mâncat și niște usturoi…
„FROM HERE TO ETERNITY”/„DE AICI ÎN ETERNITATE”, Deborah Kerr și Burt Lancaster, 1953
Karen Holmes și Milton Warden – „De aici în eternitate”
Tot opt Oscaruri a câștigat și „De aici în eternitate”, dar lucrurile au stat cu totul altfel pe platouri. Cei doi protagoniști nu au avut nevoie de prea multe indicații, pentru că Deborah Kerr și Burt Lancaster s-au îndrăgostit la filmări. De fapt, scena clasică în care actorii se sărută pe malul apei nici măcar nu figura în scenariu. A fost inspirația de moment a regizorului Fred Zinnemann, iar actorii nu au avut nevoie să întrebe nimic. Asociația Cineaștilor din America a încercat să o interzică la vremea aceea, considerând-o prea erotică. Nu au reușit, dar scena dispărea frecvent din film din cauza proiecționiștilor care-o tăiau pur și simplu pentru a o păstra ca amintire.
„CASABLANCA”, Humphrey Bogart și Ingrid Bergman, 1942
Ilsa Lund și Rick Blaine – „Casablanca” (1942)
Greu de tot a fost și cu „Casablanca”, câștigător a trei Oscaruri. În primul rând, scenariul se scria în fiecare zi, înnebunind actorii. Apoi, Humphrey Bogart era nevoit să poate platforme și tot felul de pernuțe pe scaun pentru a părea mai înalt decât Ingrid Bergman. Îi depărțeau numai doi centimetri, dar niciunul nu era în favoarea lui. Pe lângă nenorocita de înălțime, actorul trebuia să mai facă față și deselor crize de isterie ale nevestei, Mayo Methot, care era convinsă că există o legătură între el și Ingrid. De fapt, în ciuda incredibilei chimii dintre ei, aceștia abia își vorbeau pe platouri și amândoi erau convinși că filmul e un eșec și abia așteptau să scape de-aici. Cei doi actori nu au mai jucat niciodată împreună, iar când producătorii au vrut să facă continuarea de la „Casablanca”, Ingrid Bergman a zis „NU”. Îi ajunsese.