După 10 ani de carieră muzicală în România și două sezoane ca antrenor la „Vocea României”, Irina Rimes a ales să meargă Acasă. Nu oricum, ci cu un nou album, intitulat „Acasă”, care este și laitmotivul unui documentar disponibil pe HBO Max, „Pe drumul meu / On my Way with Irina Rimes”.
Ce a determinat-o pe artistă să se deschidă în fața camerelor de filmat? Și ce planuri are pentru momentul în care se va retrage din lumina refelctoarelor? Aflăm chiar de la Irina!
Indiferent de genul muzical pe care asculți, nu ai cum să nu tresari la cel puțin o piesă semantă Irina Rimes. Pentru că artista venită de peste Prut a demonstrat în cei 10 ani de când și-a croit o carieră în România că poate combina stiluri diferite, de la muzică tradițională la rock și până la Eminescu pe rap.
Pentru că simte fiecare armonie, fiecare cuvânt și reușește să-și transforme poezia în versuri profunde și simple, în același timp.
Dincolo de muzica ei însă se află o industrie cu tot felul de presiuni, la care s-a adăugat și doi ani de pandemie care au resetat cu totul viața tuturor muzicienilor.
Din toate aceste frământări a apărut ideea documentarului „Pe drumul meu / On my Way with Irina Rimes”. Artista își pune sufletul pe tavă în cele 7 episoade ale seriei regizate de Barna Nemethi, după un concept de Mara Ciama și produs de Global Records.
Timp de două săptămâni, Irina a pornit la drum într-un studio mobil prin șase orașe cu scopul de a-și finaliza albumul „Acasă”, un album cu un concept aparte, o călătorie inițiatică a Irinei spre redescoperirea sinelui. Producția albumului a fost realizată de către artistă și trupa ei în diverse zone ale țării (București, Brașov, Piatra Neamț, Iași) și a culminat cu o oprire în Republica Moldova, la Chișinău și la Izvoare, de unde provine Irina.
Pe tot parcursul călătoriei, artista a fost însoțiță și de iubitul ei David Goldcher, un producător francez.
Oricine nu ai fi… fii cel mai bun! Motto-ul tău de acum 10 ani, de la „Fabrica de staruri”. Rămâne valabil și în 2022? Cât de mult te regăsești acum în el?
Este motto-ul meu pe viață. Găsesc că la un moment dat o să renunț să mai urc pe scenă, să am programul ăsta nebun, la un moment dat, voi dori să mă liniștesc undeva, poate pe malul oceanului, în sudul Franței, voi face grădinărit. Și va trebui s-o fac bine. Eventual poate o să-mi doresc să-mi găsesc și altă ocupație, ca de exemplu să pictez; desigur, va trebui să studiez măcar un pic. Nu există ocupație fără studiu pentru mine. Și nici fără performanță.
Ascultându-te în clipurile filmate pe atunci… pare că și timbrul tău era altul. L-ai „prelucrat” între timp sau e doar o consecință a maturizării artistice?
E o consecință a maturizării artistice, dar și a căutării și găsirii unui stil care să-mi aparțină. Lucrul ăsta mi-a demonstrat că stilul se poate construi, nu este musai să te naști cu el.
Au trecut 10 ani de atunci, iar viața ta a fost ca un montagne russe, deja e subiectul unui documentar. Cum ai ajuns „Pe drumul tău”?
Din dorința de regăsire. La un moment dat, totul a fost prea mult pentru mine, proiectul a crescut foarte repede și eu n-am reușit să cresc împreună cu el. A trebuit să mă adaptez rapid și asta a cerut eforturi foarte mari. Dar nici măcar asta nu era o problemă, pentru că reușeam să mă țin in a good shape. Problema a apărut atunci când am pierdut încrederea în sine. Atunci când faci un album întreg și toată lumea spune că e un album frumos, emoționant, dar nu ai hit-ul. Am pierdut pasiunea pentru a crea si trebuia s-o regăsesc cumva. Așa a apărut acest film.
E în „definiția” artistului să-și expună sufletul în creațiile sale. Iar tu îl dezvălui din plin. Cum a fost să lași camera de filmat în viața ta?
A fost ciudat, dar m-am obișnuit până la urmă. Nu sută la sută. Acum dacă aș începe să filmez sezonul doi, aș avea aceleași probleme ca la început. Ai nevoie de curaj să spui lucrurilor pe nume în fața camerelor, ai nevoie de curaj să te lași descoperit. Eu n-am avut curajul ăsta chiar de la început.
Ce ai descoperit nou la tine în timpul filmărilor? Și care sunt farsele – dacă ele există 😉 – pe care ți le-au făcut băieții din trupă?
N-au fost farse, dar am avut momente în care am discutat despre toate lucrurile pe care nu le-am fi discutat în mod normal, pentru simplu fapt că am avut timp. De obicei, ori suntem prea obosiți, ori există niște subiecte care ne ocupă tot timpul, ori nu avem chef. Proiectul ăsta însă, ne-a oferit șansa să avem timp pentru noi ca trupa, ca echipă.
Dintre persoanele publice care apar în documentar, cine te-a surprins cel mai tare? Și de ce?
Cred că Adrian Despot. Am stat cu băieții să ascultăm 60 de minute de testimonial, nu ne-am dezlipit de căști:) Era foarte interesant tot ce spunea.
Ce sfat i-ai da acum unei fete dacă ar veni la tine și ți-ar spune că își dorește să fie ca tine?
Aș spune… nimic! Am greșit în parcursul meu până aici, dar nu-mi pare rău, din greșeli am învățat și dacă nu învățam, probabil nu ajungeam să pot să gestionez unele situații pe care pot să le gestionez acum. Asa ca nu i-as spune nimic, as lasa-o sa fie ea, n-as vrea sa-i stric traiectoria.
Dacă am avea acces la conturile tale de pe platformele de video streaming, ce seriale/producții am găsi la rubrica „Urmărite de tine”? 😉
Filme documentare, mistică, Distophya, filme horror și filme fantastice, din când în când o dramă sau o comedie franceză.
Până la urmă, unde e Acasă pentru tine? În România, în Republica Moldova sau în Franța?
Acasă e acolo unde este familia mea, iar familia mea e mare: începând cu nepoțica mea, mama mea și terminând cu echipa care mă înconjoară. Dar cel mai important, atunci când sunt bine cu mine, atunci sunt acasă oriunde m-aș afla.