Nominalizat la trei premii Oscar, laureat cu un Glob de Aur, aflat în competiția pentru Leul de Aur și recompensat cu două premii la Veneția, filmul „Sunt încă aici” urmărește epopeea unei femei care se luptă să reziste după o tragedie familială.
Nominalizat la trei premii Oscar, laureat cu un Glob de Aur, aflat în competiția pentru Leul de Aur și recompensat cu două premii la Veneția, filmul „Sunt încă aici” urmărește epopeea unei femei care se luptă să reziste după o tragedie familială.
Povestea adevărată din „Sunt încă aici” / „I’m Still Here” („Ainda esto aqui”, în original) are loc în 1971, în Brazilia, iar extraordinara Fernanda Torres (fiica marii actrițe Fernanda Montenegro, care joacă și ea în film) interpretează rolul lui Eunice Paiva, o mamă forțată să se reinventeze după ce viața întregii familii este spulberată de violența dictaturii militare.
Totul începe într-o superbă zi însorită, când familia Paiva este cu prietenii, pe plajă, iar nimic nu pare să le tulbure liniștea și veselia. Când autoritățile îl opresc și îl legitimează pe capul familiei, deputatul Rubens Paiva (Selton Mello), toți sunt derutați, iar în sufletul femeii se instalează neliniștea. Nu peste mult timp, iubitorul ei soț este ridicat de acasă și dispare fără urmă, fără motiv sau explicații, iar tragedia își întinde umbra peste întreaga familie.
Eunice refuză însă să lase lucrurile așa, stăruind în dorința ei de dreptate, într-o țară în care nimic nu mai funcționează drept, logic sau motivat. „Brazilia e o bombă cu ceas”, spune un personaj despre țara în care armata acționează brutal, iar disparițiile forțate sunt la ordinea zilei, lăsând familiile ai căror membri sunt ridicați să trăiască în spaimă și deznădejde. Filmul are la bază cartea autobiografică omonimă – apărută în 2015 – a scriitorului, dramaturgului, scenaristului și jurnalistului brazilian Marcelo Rubens Paiva, fiul lui Rubens Paiva, care a fost ucis în timpul dictaturii militare din Brazilia, din 1971.
Subtilul cineast brazilian Walter Salles (situat, în 2003, de publicația The Guardian în rândul celor mai mari patruzeci de regizori ai lumii) este autorul neuitatului „Gara centrală” / „Central do Brasil” (1998), nominalizat la două Oscaruri, recompensat cu Globul de Aur și premiat cu Ursul de Aur, Ursul de Argint pentru cea mai bună actriță – Fernanda Montenegro – și premiul juriului ecumenic la Berlin, și al filmului biografic „Jurnal de călătorie” / „Diarios de motocicleta” (2004), premiat cu un Oscar, nominalizat la Globul de Aur, recompensat cu trei premii și aflat în competiția pentru Palme d’Or la Cannes, care îl urmărește pe Ernesto Che Guevara în studenție, la 23 de ani, călătorind prin lume pe motocicletă cu prietenul său, în căutarea aventurii.
În acest nou film, Salles descrie cu profunzime și precizie drama unui popor devenit victima unui regim opresiv, ale cărui cruzimi și abuzuri în masă lasă în urmă tragedii, teamă și revoltă. „Cineva poate să-ți intre în casă, să-ți ia soțul, să-l arunce în închisoare, apoi să spună «A murit»”, povestește Eunice, căreia nu i s-a dat vreo explicație sau informație despre absența soțului ei.
Filmul s-a bucurat de cronici foarte apreciative. The Hollywood Reporter a scris că este „captivant” și „extrem de emoționant”, iar interpretarea Fernandei Torres a fost caracterizată ca „fantastică” și „tulburătoare”, collider.com afirmând că este „una dintre cele mai minunate interpretări ale anului”.
O: Ainda esto aqui, Franța/Brazilia, 2024 R: Walter Salles D: Fernanda Torres, Selton Mello, Fernanda Montenegro, Maeve Jinkings, Maria Manoella, Marjorie Estiano, Olivia Torres, Thelmo Fernandes.