Ajuns nr. 1 în rândul preferințelor abonaților Prime Video, „Ministerul războiului fără mănuși”, noul film al lui Guy Ritchie, are o poveste inspirată de evenimente istorice pe care o manevrează cu dexteritate, nerv și umor, o mână de personaje seducătoare și o distribuție excelentă, dar și multe conexiuni pasionante în culisele sale.
Într-o perioadă aglomerată de producții întunecate și de povești pe care exagerarea componentei horror le face de nevizionat, „Ministerul războiului fără mănuși” / „The Ministry of Ungentlemanly Warfare” (2024) preia ingenios o poveste spectaculoasă în sine, pe care o transpune pe ecran cu talent, relaxare și umor și pe care vedetele implicate par să o fi preluat cu un apetit contaminant pentru joc și joacă, intrând într-o convenție cinematografică deloc nouă, dar întotdeauna tonică.
O operațiune „ca-n filme”
Scenariul lui Guy Ritchie, Paul Tamasy, Eric Johnson și Arash Amel ecranizează aici bestsellerul omonim, publicat în 2015, al corespondentului de război și istoricului militar britanic Damien Gavin Lewis. Scriitor, scenarist și producător, acesta a petrecut peste douăzeci de ani scriind despre zonele de conflict din multe țări și a produs aproximativ douăzeci de filme, iar în acest caz s-a concentrat asupra celebrei operațiuni Postmaster, petrecută în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Aceasta a fost o misiune specială britanică desfășurată pe insula spaniolă Fernando Po, în ianuarie 1942, de către Small Scale Raiding Force (SSRF), un commando înființat de maiorul britanic Gustavus Henry March-Phillips, considerat unul dintre principalele modele pentru James Bond, celebrul personaj al lui Ian Fleming.
Winston Churchill și-a dat seama că, pentru a contracara blocajul submarinelor naziste din Atlantic și a permite ajutorul american, era nevoie de o operațiune specială sub acoperire a britanicilor, efectuată de oameni rapizi, adaptabili, cu abilități de luptă speciale, care să poată ataca forțele armate germane din spatele liniilor inamice. Deși tot planul părea nebunesc și complet irealizabil, inventivul Gus Henry March-Phillips (jucat de Henry Cavill) a reușit să strângă un echipaj perfect pentru operațiune, complet ireverențios și capabil de decizii incredibile într-o secundă.
Ce poveste a rezultat
Cu o asemenea premisă reală copioasă, la care scenariul adaugă un număr de elemente ficționale, Guy Ritchie a strâns, la rândul său, o distribuție ideală pentru această aventură cinematografică. Henry Cavill, Alan Ritchson, Alex Pettyfer, Henry Golding, Eiza Gonzalez, Hero Fiennes Tiffin și Babs Olusanmokun joacă excelent rolurile principale, ale membrilor acestui commando seducător și nebunesc. Alături de ei, Cary Elwes este „M”, șeful serviciilor secrete, care coordona neoficial misiunea, iar Freddie Fox („Casa Dragonului”) îl joacă pe asistentul acestuia, Ian Fleming, viitorul creator al lui James Bond. Rory Kinnear (care a avut roluri de premier britanic în serialul Netflix „Diplomata”, dar și în primul episod, șocant și controversat, din remarcabilul serial „Oglinda neagră”) îl joacă pe Sir Winston Churchill, iar actorul și regizorul Til Schweiger (una dintre marile vedete ale Germaniei), care a jucat un vânător de naziști în „Ticăloși fără glorie”, al lui Quentin Tarantino, îl interpretează aici, foarte convingător, pe periculosul comandant nazist Heinrich Luhr.
Împrumutând ceva din insolența irezistibilă a eroilor lui Tarantino, dar respectându-și, mai ales, propria combinație de umor și acțiune care i-a adus atâția fani, Guy Ritchie ne oferă un film extrem de palpitant, amuzant și seducător, care amintește, într-o măsură, de excelenta serie „Eroi și ticăloși” / „Rogue Heroes”, difuzată în 2022 de HBO și care le va plăcea, cu siguranță, celor care au fost captivați de povestea de atunci.
Despre „Ministerul războiului fără mănuși”, Arizona Republic a scris că „este tot ce îți dorești de la un film: are scene de luptă incitante, dialoguri insolente, glume reușite și interpretări convingătoare”, iar The Wrap a afirmat că „Guy Ritchie atinge un echilibru fin și distractiv între amenințarea reală pe care o reprezentau naziștii și fiorul de a-i vedea pe acești eroi gălăgioși dezlănțuindu-se, după care chicotesc, fumează și glumesc”.
În spiritul lui James Bond
Filmul are parte de câteva detalii captivante și în culise, având mai multe legături, de exemplu, cu celebrul James Bond. Pe genericul final al filmului se precizează că Gus March-Phillipps a fost sursa principală de inspirație pentru James Bond. Henry Cavill, interpretul lui March-Phillipps în film, a fost finalist pentru rolul lui James Bond din „Casino Royale” (2006), dar a fost respins, în cele din urmă, pentru că era prea tânăr (atunci avea 22 de ani). Acesta este însă al treilea film în care Cavill interpretează un personaj de tip Bond, după „Agentul de la U.N.C.L.E.” (2015) și „Argylle” (2024).
Ian Fleming, viitorul scriitor cunoscut pe toată planeta drept creatorul lui James Bond, care apare aici ca asistent al lui „M”, șeful serviciilor secrete britanice, se prezintă în film „Fleming. Ian Fleming”, prefigurând cumva apariția lui James Bond, care avea să se nască în 1953, când Fleming a publicat „Casino Royal”, primul roman care îl avea ca protagonist. Ian Fleming este jucat de Freddie Fox (pe care l-am văzut recent în „Casa Dragonului”, în rolul lui Ser Gwayne Hightower, fratele reginei Alicent). Acesta este fiul actriței britanice Joanna David („Mândrie și prejudecată”, „Vei întâlni străinul din visele tale”) și al celebrului actor britanic Edward Fox, memorabilul interpret din „Ziua șacalului” (1973), care a jucat, de asemenea, rolul lui „M” în filmul Bond „Niciodată să nu spui niciodată” / „Never Say Never Again” (1983), cu Sean Connery în rolul agentului 007. Unchiul eroului Fiennes Tiffin, Ralph Fiennes, l-a interpretat pe M în filmele Daniel Craig.
Hero Fiennes Tiffin, care joacă în „Ministerul războiului fără mănuși” rolul tânărului Henry Hayes, este nepotul celebrului Ralph Fiennes, care l-a jucat pe același „M” în filmele Bond cu Daniel Craig.
Celebrul actor Sir Christopher Lee a fost, în realitate, unul dintre membrii acestor forțe speciale britanice înfățișate în „Ministerul războiului fără mănuși”. Lee era, de asemenea, văr mai îndepărtat al lui Ian Fleming, care a sugerat ca el să joace rolul principal din filmul Bond „Dr. No” (1962), în timp ce jucau golf împreună. Rolul i-a revenit, în cele din urmă, lui Joseph Wiseman, dar Christopher Lee a ajuns să joace un alt răufăcător din seria Bond – Francisco Scaramanga din „Omul cu pistolul aurit” (1974). Christopher Lee și-a folosit, de asemenea, experiența căpătată în operațiunile speciale pentru a-i da sfaturi regizorului Peter Jackson, când a jucat rolul lui Saruman din trilogia „Stăpânul inelelor”.
Așa cum se precizează pe genericul final al filmului, Marjorie Stewart (jucată în film de Eiza González) a fost actriță înainte de a se înrola în Special Operations Executive, în al Doilea Război Mondial. Ea s-a măritat cu maiorul Gus March-Phillips în aprilie 1942 și au avut un copil, dar Gus March-Phillips a fost ucis într-o misiune în același an, în luna septembrie. Marjorie Stewart a murit în 1988. Pentru rolul ei, Eiza González a trebuit să învețe să vorbească și să cânte în germană. De asemenea, a trebuit să vorbească în italiană și în franceză.