Homepage / Cinema

Ce s-a întâmplat în culisele „Vrăjitorul din Oz”. Filmul, lansat în 1939, este astăzi un clasic

de Andreea Hentea, 29 noiembrie 2024, 15:00

Adorat de generații de spectatori, filmul „Vrăjitorul din Oz” (1939), astăzi un clasic, a avut parte de nenumărate peripeții, de la abuzuri și accidente până la pălmuirea lui Judy Garland pe platoul de filmare. Ce s-a întâmplat, de fapt, în culise.

Anul acesta se împlinesc 85 de ani de la premiera neuitatului film „Vrăjitorul din Oz” / „The Wizard of Oz” (1939), recompensat, în 1940, cu două Oscaruri (pentru cel mai bun cântec – „Over the Rainbow” – și cea mai bună coloană sonoră) din cinci nominalizări. Cu acest prilej, numeroase publicații au rememorat anecdotele, dar mai ales incidentele din spatele acestui imens succes, ecranizare a faimoasei cărți omonime, apărută în anul 1900, a scriitorului Lyman Frank Baum, care a scris încă treisprezece cărți a căror acțiune se petrece tot pe Tărâmul din Oz.

Efectele speciale de altădată

Astăzi, Hollywoodul dispune de efecte speciale extrem de avansate și de standarde sofisticate de siguranță pentru a minimiza daunele pe platourile de filmare. În 1939, când „Vrăjitorul din Oz” era filmat la MGM, industria era însă mult mai puțin dezvoltată, a scris vanityfair.com.

Același site a citat din cartea „The Making of The Wizard of Oz”, a jurnalistei și istoricului de film american Aljean Harmetz, publicată în 1977, pe care a numit-o „fascinantă”. Conform acesteia, Frank Morgan, interpretul personajului titular, venea la filmări cu un adevărat minibar în servietă. Dintre cei zece actori din rolurile principale, Judy Garland, vedeta filmului, a primit al doilea cel mai mic salariu, câștigând chiar mai puțin decât interpretul cățelului Toto. Pe platouri au avut loc nenumărate accidentări, de neînchipuit în lumina tehnologiei moderne.

Curiozități și ghinioane

Costum din părul unui leu veritabil

Cum pe atunci nu se foloseau blănuri sintetice, pentru realizarea unui costum credibil pentru Leul-cel-Fricos s-au folosit pielea și părul unui leu adevărat, care cântărea cam 50 de kg, purtat de actorul Bert Lahr. Având în vedere greutatea sa și faptul că Lahr filma sub reflectoare Technicolor foarte încinse (din cauza cărora mulți actori „leșinau și erau scoși de pe platouri”, conform operatorului Harold Rosson), actorul transpira atât de abundent, încât costumul trebuia să fie pus într-un uscător industrial în fiecare noapte, pentru a se usca. În 2014, costumul respectiv s-a vândut la licitație contra a 3 milioane de dolari.

În spital din cauza machiajului

Într-o noapte, în perioada repetițiilor, Buddy Ebsen, primul interpret al Omului-de-Tinichea, s-a trezit „țipând în pat de la crampele violente la mâini, brațe și picioare. Cum avea și dificultăți de respirație, soția lui a chemat o ambulanță, iar actorul a fost dus de urgență la spital. El a trebuit să rămână două săptămâni într-un spațiu suplimentat cu oxigen, pentru a se recupera din cauza aluminiului pur pe care îl ingerase” în timp ce era machiat pentru rol. În loc să fie înțelegători față de această reacție severă, conducătorii studiourilor au fost furioși. „Mi-au spus să mă întorc naibii la muncă”, a povestit Buddy Ebsen, a cărui piele devenise, între timp, albastră de la reacția toxică. Cum nu a putut reveni imediat, producția l-a înlocuit pe loc cu Jack Haley. Machiajul din aluminiu a fost schimbat în final, dar i-a provocat și lui Haley o infecție oculară gravă.

Alte accidente

Când și-a îndepărtat masca de cauciuc de pe față, în ultima zi de filmare, Ray Bolger, interpretul Sperietorii, a descoperit că avea cicatrici în jurul gurii și bărbiei de la pânza sa groasă, de sac, a costumului. El a fost ușurat că măcar a scăpat de mască. Aceasta „nu era poroasă, așa că nu puteai respira prin piele și te sufocai permanent”, a explicat el. O experiență teribilă a avut și Margaret Hamilton, care a jucat-o pe Vrăjitoarea cea Rea din Vest. Înainte de terminarea filmărilor, un prieten i-a spus că arată „foarte ciudat”, iar actrița și-a dat seama că machiajul verde i se impregnase pe față. „A fost nevoie să treacă luni întregi pentru ca fața mea să fie iar normală”, a povestit ea. Pentru că machiajul conținea cupru, ea nu avea voie să mănânce pe platouri, ci doar să bea lichide. Actorilor care i-au jucat pe Omul-de-Tinichea, Sperietoarea și Leul-cel-Fricos li s-a interzis, în schimb, să ia prânzul în cantina MGM, alături de colegi, fiindcă s-a considerat că imaginea lor mâncând, machiați și îmbrăcați în costum, ar fi fost dezgustătoare.

Zăpadă din azbest

În scena în care asupra lui Dorothy și a Leul-cel-Fricos ninge, pe câmpul de maci, producția a folosit azbest, care este cancerigen. Azbestul era folosit în mod curent, în anii ’30, la fabricarea decorațiunilor de sărbători.

Arsuri grave pentru interpreta Vrăjitoarei din Vest

În timp ce se filma scena în care Vrăjitoarea cea Rea din Vest dispare într-un vârtej de fum, echipa de efecte speciale a declanșat focul înainte ca actrița Margaret Hamilton să iasă în siguranță de pe platou. Potrivit cărții lui Aljean Harmetz, flăcările i-au cuprins acesteia mătura și pălăria, „arzându-i bărbia, vârful nasului, obrazul drept și partea dreaptă a frunții. Genele și sprâncenele i-au fost, de asemenea, arse, iar buza superioară și pleoapa i-au fost vătămate grav”. Când s-a uitat în jos, actrița a realizat că îi fusese arsă și pielea de pe mână. Astfel accidentată, ea a fost ajutată de un prieten să plece de la studiouri. „Am fost întotdeauna uimită că studiourile nu m-au trimis acasă cu o limuzină”, a declarat ulterior Margaret Hamilton. Studiourile, în schimb, au sunat-o a doua zi, întrebând-o când se întoarce. Actriței i-au trebuit șase săptămâni ca să-și revină, dar mâinile îi erau încă atât de afectate, încât a trebuit să poarte mănuși verzi în loc de machiaj. Deși s-a gândit să dea în judecată studiourile, n-a făcut-o – „din motivul foarte simplu că am vrut să mai lucrez”. La scurt timp după ce s-a întors pe platouri, i s-a cerut să filmeze o altă scenă care implica un incendiu, dar actrița, care își creștea singură copilul, a refuzat.

„Bătrână” la 16 ani

Conform site-ului ew.com, Judy Garland, care avea atunci 16 ani, a fost considerată inițial prea bătrână și prea înaltă pentru Dorothy, studiourile MGM preferând-o pentru rol pe Shirley Temple, care avea 10 ani. În mod curios, fabulosul său cântec, „Over the Rainbow”, fără de care filmul nu ar fi fost la fel, a fost cât pe ce să fie tăiat din film. Cântecul a făcut înconjurul lumii și a primit un Oscar în anul următor, însă producătorii au considerat atunci că este prea lung și prea lent pentru publicul mai tânăr și au decis abia în ultimul moment să îl păstreze.

Judy Garland a fost pălmuită

Cel mai șocant detaliu este însă acela că Judy Garland a fost lovită intenționat peste față. Conform site-ului womansworld.com, în timp ce filma scena în care Dorothy îl plesnește pe Leul-cel-Fricos, Judy Garland nu se putea opri din chicotit, așa că regizorul Victor Fleming a luat-o deoparte și a plesnit-o cu putere. Actrița a filmat apoi scena într-o singură dublă, iar lacrimile ei au fost cât se poate de reale.

În ciuda problemelor sale numeroase, muzicalul fantastic „Vrăjitorul din Oz” refuză să îmbătrânească, rămânând una dintre cele mai frumoase povești din istoria filmului. Cei cărora le e dor de el îl pot (re)vedea luni, pe 16 decembrie, la ora 18.30, când va fi difuzat de Warner TV și Warner TV HD.