TVMania: Alexandra ce a însemnat pentru tine revenirea acasă după atâta vreme?
Alexandra Dinu: Pentru mine, orice moment petrecut în România, acasă alături de prieteni și familie, este o reală bucurie. Faptul că de această dată am revenit și pentru un proiect a fost doar o completare a acestei stări de bine pe care am resimțit-o. Am avut timp să mă revăd cu oameni dragi, să redescopăr activitatea de aici și să mă implic într-un proiect care îmi place mult, pe care l-am considerat potrivit pentru mine.
A fost o pauză de 20 de ani de pe micile ecrane din România. Cum a fost pentru tine reacomodarea și ce dificultăți ai întâmpinat?
A fost cu multe emoții, dar și cu o mare fericire. Am revenit acasă, am revenit la PRO TV, locul din care am și plecat în urmă cu 20 de ani, atunci când prezentam Pro Motor. Oricum, în toată această perioadă filmele în care eu am jucat au fost pe ecranele din România și mă bucuram când primeam feedback pe rețelele sociale de la cei care le vedeau. În toți anii în care eram în Italia, eram cumva cu un picior acolo și unul în România :).
Nu am întâmpinat dificultăți deoarece platourile de filmare nu îmi sunt străine, iar aici am avut ocazia să găsesc o echipă de profesioniști care lucrează de mulți ani la această emisiune și care știau foarte bine ceea ce au de făcut. Așa că am avut încredere, i-am ascultat și ne-am pornit rapid pentru a pregăti un sezon #unusiunu.
Ce te-a convins să accepți propunerea celor de la Pro TV pentru rolul de jurat la Românii au talent?
Am mai avut, de-a lungul timpului, propuneri de a reveni în televiziune, dar nu a fost niciodată momentul potrivit. Când am primit propunerea de a mă alătura emisiunii Românii au talent am știut imediat că acesta este locul ideal în care să revin și nu am greșit.
Am avut ocazia să văd atât de mulți oameni talentați, dar atât de modești, care nici măcar nu erau conștientați de realizările lor. Am trecut prin emoții atât de diverse, de la bucuria apăsării butonului auriu și până la regretul apăsării celui roșu, prin care îmi doream să le ofer celor din fața noastră motivația de a munci mai mult.
Presupun că acum vii mai des în România. Totuși știm că după încheierea filmărilor te-ai întors la Roma. Ce proiecte ai în derulare acolo? Dar în Statele Unite, mai ai proiecte?
Din Statele Unite am revenit în Italia chiar înainte de începerea pandemiei. Pentru mine, a fost o perioadă mult mai liniștită decât de obicei. Am avut câteva ședințe foto pentru o serie de proiecte, iar în rest am avut mai mult pentru mine. Și lucrez la un proiect de suflet, despre care poate voi vorbi la un moment dat.
Te împarți între trei țări, totuși unde ți-ai dori să te stabilești în viitor, în cea mai mare a timpului?
Fiecare loc a însemnat ceva pentru mine și mi-a adus o anumită mulțumire, atât profesională, cât și personală. România este și va rămâne, pentru totdeauna, acasă, locul unde mă așteaptă familia, unde sunt prietenii vechi și unde mă simt mereu bine. Tot acasă este și Italia, țara care m-a primit și mi-a permis să cresc în domeniul în care îmi doream să lucrez. Iar America a fost locul în care mi-am dat voie să visez, în care am cunoscut artiști pe care îi urmăream de când îmi începusem cariera.
Îmi place enorm să călătoresc, să explorez lumea, să descopăr noi culturi, noi orizonturi, să mă confrunt cu oameni diferiți, să învăț lucruri noi. Îmi place să colecționez momente, să acumulez experiențe și lecții de viață.
Ai jucat de-a lungul timpului în multe producții. Care este proiectul tău de suflet?
Nu aș putea niciodată să aleg un singur film din cele în care am jucat. Evident, niciodată nu voi putea uita rolul din Don Gnocchi, primul film în care am jucat în Italia. Este un rol de suflet din mai multe motive. Apoi, sunt filme în care am jucat în America, în care am avut ocazia de a fi alături de nume mari, precum Pierce Brosnan sau Adrien Brody. Mai presus de realizarea profesională pe care ți-o aduce un proiect, rămâne experiența pe care ai trăit-o ca om, în primul rând, rămâne povestea din jurul acelui film, oamenii pe care i-ai cunoscut , poveștile lor, locurile văzute..