Dacă „Gladiatorul” (2000), faimoasa peliculă regizată de Ridley Scott, ne-a arătat totul în materie de lupte în arenă, conflictele teribile de pe platourile sale de filmare pot rivaliza lejer cu povestea de pe ecran.
Dacă „Gladiatorul” (2000), faimoasa peliculă regizată de Ridley Scott, ne-a arătat totul în materie de lupte în arenă, conflictele teribile de pe platourile sale de filmare pot rivaliza lejer cu povestea de pe ecran.
De la vedete recalcitrante, accidentări la filmări și până la un concurs de băut fatal, culisele celebrului film au văzut de toate. „Gladiatorul” a relansat genul producțiilor peplum, a primit cinci Oscaruri (inclusiv pentru cel mai bun film și cel mai bun actor – Russell Crowe), a avut încasări de 460 de milioane de dolari și i-a transformat în vedete pe Russell Crowe și pe Joaquin Phoenix. La 20 de ani de la premieră, Tom Leonard de la „The Daily Mail” a evocat într-un articol ce s-a întâmplat dincolo de ecran.
Producția a început în pădurea Bourne din Surrey, Anglia, cu secvența în care romanii se luptau cu năvălitorii barbari. A fost una dintre cele mai captivante părți ale filmului, iar reușita a fost inspirată oarecum și de pelicula „Salvați soldatul Ryan”. Cum filmarea lui Spielberg tocmai se termina când cea la „Gladiatorul” era pe punctul de-a începe, Ridley Scott și-a pus echipa să urmărească totul. „Bătălia voastră cu triburile germanice trebuie să fie și mai tare decât asta!”, le-a spus el. Pentru ca totul să fie și mai spectaculos, regizorul a obținut chiar permisiunea de-a incendia o parte consistentă a pădurii.
Russell Crowe a fost primul care a avut rezerve serioase cu privire la proiect. Tocmai interpretase un personaj corpolent în „Scandal în industria tutunului” (1999) și ar fi trebuit să slăbească 20 de kilograme pentru rolul agilului gladiator. Actorul de 36 de ani era îngrijorat și că filmul va fi un dezastru care i-ar putea distruge cariera pe cale să-și ia avânt.
Tot Russell Crowe era dornic să joace fotbal pe platouri între filmări, iar producătorii au fost siliți să-i interzică această plăcere, ca să nu se rănească. Ceea ce nu l-a scutit de numeroase accidentări la filmări, inclusiv de o fisură de șold, o fractură de gleznă și o ruptură de tendon ahilean. „Când te rostogolești pe pământ într-o secvență de amploare, cu sute de mișcări și coregrafii, e normal să te alegi cu tot felul de leziuni”, a spus Crowe. „Pe de altă parte, când ești tânăr ești de cauciuc și poți să te refaci”, a mai adăugat el.
Într-una dintre secvențele memorabile ale filmului, Maximus se lupta cu gladiatorii în arena Colosseumului, iar dintr-un lăcaș secret erau eliberați tigrii. „Erau doi tipi care țineau tigrul cu un lanț prins de un inel în pământ și îl controlau”, a povestit Ridley Scott. Când Russell a strigat: «Ok, dați-le drumul!», urma ca tigrul să alerge spre el, iar el să cadă pe spate și să se rostogolească într-o parte, ferindu-se din calea lui. Numai că Russell a fost cu un metru mai aproape de tigru decât ar fi trebuit și abia a reușit să scape. „Era cât pe ce să mă înșface!”, își amintește el.
Moartea lui Oliver Reed, care îl interpreta pe Proximus, proprietarul gladiatorilor, a ridicat echipei una dintre problemele cele mai serioase. S-a întâmplat în timpul filmărilor din Malta (care reprezenta Roma în film). Spre deosebire de Russell Crowe, care renunțase la alcool pe perioada filmărilor, Oliver Reed, care îi promisese lui Ridley Scott că o să bea numai în weekend, a acceptat un concurs de băut într-o tavernă, contra unor marinari debarcați de pe un distrugător britanic. Se spune că Reed a reușit să bea opt halbe de bere, o duzină de shot-uri de rom și o jumătate de sticlă de whisky înainte să se prăbușească pe podeaua tavernei. A murit în drum spre spital. După câteva rescrieri frenetice, scenele în care apărea el au fost recreate digital, cu ajutorul unor cadre deja filmate și al unei dubluri a actorului.
Reputat pentru ușurința cu care se aprindea, Russell Crowe a avut o relație încordată cu Ridley Scott, despre care ceilalți membri ai echipei povestesc că a avut o răbdare îngerească față de el. Cu patru săptămâni înainte de începerea filmărilor, actorul a avut o ieșire nervoasă în mijlocul unei întâlniri de citire a scenariului, iar regizorul a trebuit să-l potolească. O altă izbucnire a lui Crowe a fost prilejuită de faptul că lupta de la Colosseum nu avea prevăzut altceva în scenariu în afară de un măcel. Prin urmare, secvența a trecut prin mâinile a trei scenariști și a cunoscut numeroase versiuni, cu producătorii executivi insistând, și ei, pentru modificări, ceea ce l-a înfuriat teribil pe actor.
În plus, Russell a obiectat și cu privire la cea mai celebră replică a filmului („Numele meu este Maximus Decimus Meridius și mă voi răzbuna, în viața asta sau în cea viitoare!”), în secvența în care eroul său își dezvăluie identitatea la Colosseum. Inițial, el a refuzat să o rostească, dar Scott a așteptat să se calmeze și, cu farmecul său proverbial, l-a convins pe Crowe să o spună. „Era o porcărie, a spus ulterior acesta în silă, dar un actor bun trebuie să facă chiar și o asemenea mizerie să sune credibil”.
Cu altă ocazie, actorul i-a invitat pe regizor și pe scenaristul David Franzoni la cină în vila în care a locuit pe durata filmărilor, deținută de armată și aflată la granița dintre Maroc și Algeria. Pe drum, ei au fost opriți de un Jeep al armatei în care se afla fiul unui general. Acesta a spus că Russell Crowe trebuie să părăsească locuința, plângându-se că actorul „a violat fiecare verset din Coran prin comportamentul lui”. Potrivit lui Franzoni, imediat ce au ajuns la vila cu pricina, „Russell și Ridley au început să țipe unul la altul, iar Russell ne-a dat afară pe ușă”. Rămași în pustiu și fără un șofer care să-i ducă înapoi, cei doi s-au refugiat într-o sală de jocuri și au jucat ping-pong pentru două ore.
Tot Franzoni povestește că Russell Crowe a fost furios inclusiv după prima proiecție a filmului și că „era gata să omoare pe oricine îi stătea atunci în cale. Când, totuși, a înțeles că filmul nu era nici pe departe dezastrul de care se temuse, a început să țopăie de entuziasm și să aplaude cu bucurie ca un copil”.