Ce ne oferă filmul „O americancă la Bolșoi”, povestea impresionantă a unei celebre balerine. Unde poate fi urmărit

După ce este acceptată la o companie de balet care pregătește artiști de elită, ce urmează să fie selectați pentru a ajunge la exclusivista Academie de balet Bolșoi, balerina americană Joy Womack (Talia Ryder) se luptă să se numere printre cei mai buni, sub îndrumarea intransigentei profesoare Tatiana Volkova (Diane Kruger). Numai că, în ciuda muncii sale asidue și a eforturilor incredibile, aspirațiile lui Joy se ciocnesc de scepticismul profesoarei și de opoziția dură a colegelor din ansamblu, care o sabotează permanent.

Drumul spre stele

Născută pe 20 aprilie 1994 în Beverly Hills, California, adevărata Joy Annabelle Womack (astăzi în vârstă de 31 de ani) este prima balerină americancă absolventă a principalului program de formare al celebrei Academii de balet Bolșoi și prima care a semnat un contract cu prestigioasa trupă de la Bolșoi. Unul dintre cei nouă copii ai familiei Womack, Joy a crescut în Santa Monica și a studiat, sub îndrumarea lui Yvonne Mounsey, la Westside School of Balet până la vârsta de doisprezece ani, când familia ei s-a mutat în Austin, Texas.

Părinții ei i-au găsit apoi o profesoară de balet rusoaică în zonă, iar Joy a urmat o școală de balet specializată în metoda Vaganova, dezvoltată de celebra balerină și pedagogă rusoaică Agrippina Vaganova, care s-a inspirat din învățăturile ilustrului balerin și coregraf Marius Petipa. La cincisprezece ani, Joy Womack a părăsit casa familiei din Texas, pentru a călători la Moscova și a-și urma visul de-a deveni prim-balerină la renumita companie de balet Bolșoi.

Pantofii însângerați

Parcursul pe care neînfricata balerină avea să-l parcurgă până la Bolșoi a fost însoțit însă, mereu, de suferință intensă și de obstacole nenumărate. În afară de efortul imens cerut de pregătirea fizică propriu-zisă, adolescenta americancă Joy Womack (interpretată în film, cu grație și reală sensibilitate, de Talia Ryder) s-a confruntat cu o ostilitate nedisimulată din partea colegelor din ansamblu.

De la executarea celor mai dificile figuri de balet, în pofida tăieturilor sau loviturilor suferite recent, la șicanele colegelor, începând cu invectivele aruncate în obraz și culminând cu cioburile puse în pantofii de balet, Joy a cunoscut toate etapele umilinței, disperării, neputinței și spaimei, dar nimic nu a descurajat-o. Chiar și complicata atitudine a profesoarei sale, care o dezarma permanent, repetându-i că nu are nici o șansă la Bolșoi pentru că „nu este rusoaică”, condiționarea rămânerii la școala de balet de învățarea limbii ruse în trei luni, au reprezentat doar noi piedici, pe care Joy a luptat, cu sacrificii teribile, să le învingă.

Joy Womack a reușit să se antreneze la Academia de balet Kirov, apoi a urmat Academia de balet Bolșoi, în 2009, după ce profesorii de la Bolșoi au observat-o, în timpul unui curs intensiv de vară. În timpul primului său an la Academia de balet Bolșoi, ea a făcut parte dintr-un grup de studenți selectați pentru a dansa în fața unui public obișnuit de la Bolșoi, în cadrul unei gale speciale, alături chiar de vedetele celebrului ansamblu. În ciuda faptului că avea nevoie de o intervenție chirurgicală pentru o leziune osoasă, ea a dansat, cu eforturi supraomenești, fiind operată ulterior, după ce un enoriaș de la biserica în limba engleză din Moscova s-a oferit să-i plătească operația.

În noiembrie 2013, Joy Womack s-a aflat în centrul unui scandal izbucnit la teatrul Bolșoi. Balerina a anunțat într-un interviu pentru „Izvestia” că părăsește faimosul balet, aducând acuzații unei persoane pe care nu a numit-o, dar despre care a spus că a făcut presiuni asupra ei în schimbul obținerii unui rol. Unii balerini au negat atunci acuzațiile, alții au susținut-o însă. În 2014, ea a devenit prim-balerină a Teatrului de balet Kremlin din Moscova, pe care l-a părăsit în 2017, a fost apoi, din 2018, prim-balerină la Universal Ballet din Seul, a fost invitată la Opera și Baletul național din Sofia, din Cracovia și la Baletul de stat al Rusiei, apoi s-a alăturat Baletului din Boston, în 2019. Printre cele mai celebre roluri din repertoriul său clasic se numără Giselle din „Giselle”, Mașa din „Spărgătorul de nuci” și prințesa Budur din „O mie și una de nopți”.

Joy Womack pe ecrane

În 2021, Joy Womack a apărut în documentarul „Joy Womack: The White Swan”, realizat de Dina Burlis, Danila Kuznetsov și Serghei Gavrilov și prezentat, în prealabil, la Târgul de filme de la Cannes. „Pentru ea, baletul este mai curând o religie”, afirmă în documentar coregraful și dansatorul Nikita Ivanov-Goncearov (interpretat în filmul „O americancă la Bolșoi” de Oleg Ivenko), fostul soț al lui Joy Womack, în timp ce altcineva povestește: „E ciudat să o vezi dansând într-o trupă rusească, e ca un dinte de aur într-un întreg șir de dinți normali”.

Joy Womack a lucrat la filmul „O americancă la Bolșoi” (difuzat în unele țări cu titlul „Joika”) în calitate de coregraf și consultant, iar rolul ei a fost jucat de talentata actriță americană de teatru și film Talia Ryder, în vârstă de 23 de ani (care are și pregătire de dansatoare clasică). Talia Ryder și-a pregătit rolul împreună cu Joy Womack, care i-a fost antrenoare și dublură, și cu Daniel Ulbricht, prim-balerin la New York City Ballet. Diane Kruger a jucat-o pe profesoara de balet care devine mentorul lui Joy. Filmările s-au desfășurat în Polonia, la începutul anului 2022.

Filmată ca în transă

Regizorul și scenaristul neo-zeelandez James Napier Robertson a fost deosebit de apreciat pentru al doilea lungmetraj al său, „Povestea lui Genesis Potini” / „The Dark Horse” (2014), inspirat de viața unui jucător genial de șah din Noua Zeelandă, care suferea de o formă severă de tulburare bipolară. Filmul a avut premiera internațională la Festivalul internațional de film de la Toronto, iar variety.com l-a caracterizat drept „excepțional… cel mai merituos export cinematografic care a apărut din Noua Zeelandă în ultimii ani”. În 2016, filmul a fost prezentat în cinematografele din Statele Unite de James Cameron, iar la sfârșitul anului 2016 a fost proiectat oficial la Casa Albă pentru președintele de atunci, Barack Obama, și pentru Prima Doamnă Michelle Obama.

Potrivit site-ului writingstudio.co.za, pentru a realiza cât mai fidel „O americancă la Bolșoi”, regizorul a purtat multe conversații cu designerul de producție Joanna Kaczynska și cu directorul de imagine Tomasz Naumiuk. „Nu există niciun cuvânt care să explice și să reprezinte povestea lui Joy, care are atât de multe puncte de cotitură, încât ar fi lipsit de respect să folosești un singur cuvânt. Poate că «transă» ar fi cel mai potrivit”, a explicat Tomasz Naumiuk, care a venit cu ideea de a filma „O americancă la Bolșoi” ca pe „un fel de Degas în acid”. „Știam deja câteva povești despre balet în filme, dar am vrut să facem ceva nu chiar obișnuit. Baletul, pentru personajul nostru principal, este ca o religie sau ca o dependență de droguri”.

„Nu a mai existat un film despre balet ca acesta. Cred că oamenii vor fi șocați de cât de intense sunt unele părți ale lumii sale, dar sper că vor fi captivați de ea și vor aprecia toată munca enormă prin care trec balerinii pentru a părea că fac totul fără efort. Sper și că, după film, vor susține baletul și vor dori să vadă spectacole locale, iar baletul va deveni o parte din viața lor”, a spus tânăra Talia Ryder.

O întâlnire providențială

Regizorul și scenaristul James Napier Robertson a declarat: „Există întotdeauna o presiune și o responsabilitate atunci când spui o poveste despre o persoană reală”. Destinul fascinant al balerinei din film l-a interesat în mod deosebit, mai ales după ce a cunoscut-o pe adevărata Joy Womack.

La rândul ei, Joy Womack și-a dorit ca „O americancă la Bolșoi” să arate de ce este nevoie pentru a deveni o balerină de elită într-o atmosferă atât de competitivă, ceva despre care simțea că nu a fost niciodată prezentat cu adevărat pe ecran. După ce a văzut filmul „The Dark Horse”, ea a simțit că James Napier Robertson este persoana căreia îi putea încredința povestea ei. Cu o onestitate crudă și neobosită, ea i-a spus totul, apoi s-a implicat în fiecare pas din dezvoltarea și producția scenariului.

Baletul în lumina reflectoarelor

„Singurul lucru pe care l-am cerut atunci când James a spus că va face filmul, a fost ceva de genul: «Îmi doresc doar ca baletul din film să fie autentic și să ocupe locul lui bine stabilit». Cred că singura modalitate de a repopulariza această formă de artă în Statele Unite este să avem mai multe astfel de producții. Deci acesta este motivul pentru care am spus da proiectului – pentru că voiam să existe mai multe filme despre balet în lumina reflectoarelor”, a explicat Joy Womack.

Într-un interviu acordat în ianuarie 2024 postului TV american KESQ News Channel 3, ea a povestit: „A fost vorba, cu siguranță, despre un efort uriaș de adaptare, pentru mine, de a învăța să vorbesc rusește după ce am trăit în Statele Unite. A trebuit să învăț limba rusă și apoi să navighez de-a lungul competițiilor dure care apar atunci când doar câțiva oameni dintr-o clasă sunt aleși pentru o companie. A fost un mediu cu un stres enorm, dar sunt teribil de recunoscătoare pentru toate lucrurile pe care le-am învățat acolo, iar filmul sună ca o documentare minunată a călătoriei mele”.

O: The American, SUA/Noua Zeelandă/Polonia, 2023 R: James Napier Robertson D: Talia Ryder, Diane Kruger, Oleg Ivenko, Natasha Alderslade, Karolina Gruszka, Robert Gulaczyk