Ce mai face Majii de la X Factor și Vocea României. „Se trăiește din muzică. La fel de greu ca pe șantier”. EXCLUSIV

de Cătălina Matei, 09 august 2023, 08:00

Trap, manele, rock, pop, experimental... stiluri diferite, pe care Majii le stăpânește perfect, am putea spune. Iar cel mai bine o știu urmăritorii lui de pe TikTok, peste 163.000 mai precis, acolo unde este deja o vedetă, căci în Majiivers-ul său piese celebre sunt transpuse în stilurile amintite mai sus. Iar noua sa piesă, „Vineri 13”, urmează aceeași „rețetă”.

Ce face astăzi Majii de la X Factor și Vocea României

Elvis Silitră și-a fixat drumul în industria muzicală românească sub numele de Majii, în 2018. Însă unii telespectatori și-l amintesc de la „Vocea României”, din 2015. Sau de la „X Factor”, din urmă cu doi ani, când a ajuns în finală formând o trupă cu Oma Jali.

Nu se limitează la o singură cale de exprimare artistică și nici la un stil muzical, întrucât scopul final este dizolvarea etichetelor de orice fel – alături de o experiență audio-vizuală completă. Astfel, pentru fanii platfomei TikTok el este deja un reper bine cunoscut căci cover-urile sale reinterpretate în mai multe stiluri muzicale – trap, manele, rock, pop, experimental – prind foarte bine.

„Vineri 13” este cel mai recent single semnat Majii. Bineînțeles, sunt disponibile 5 variante ale aceleași piese. Despre ce se întâmplă în Majiivers și dincolo de el am aflat câte ceva chiar de la artist…

„Din „Vocea României” nu am înțeles mare lucru”

„Vocea României”, „X Factor”… cât de importante au fost aceste concursuri pentru ceea ce ești azi?

Aș spune că ele sunt undeva între foarte importante și irelevante. Genul ăsta de concursuri pot ajuta doar dacă nu treci prin ele „lobotomic” – furat de tot ce se întâmplă acolo. Din „Vocea României” nu am înțeles mare lucru, eram prea mic și prea naiv. Iar la „X Factor ”parcă a fost „vineri13” în fiecare zi, deși pregătit, nu s-a legat cum mi-aș fi dorit.

Sfătuiesc pe oricine dorește să participe să nu uite că aceste concursuri sunt, de fapt, show-uri TV. Ai nevoie de o direcție (artistică sau ce vrei tu) clară mai întâi, dacă vrei să poți fructifica ce se întâmplă acolo. Pe scurt, experiența a fost bună! A făcut diferența în cine sunt azi? Prea puțin.

Sunt o mulțime de voci bune în țara asta, însă puține ajung „cap de afiș”. De ce crezi că e atât de greu să te afirmi în industria muzicală?

Ca în orice altă industrie, trebuie să fii bun și să te poziționezi deștept – dacă vrei să te afirmi. Diferența în industria muzicală este că lucrurile nu sunt liniare, iar matematica din spate e ceva mai complicată. Publicul este clientul final al exercițiului tău artistic. Felul în care publicul te privește este tot ce contează. Am spus „privește” și nu „aude” pentru că altă variabilă este percepția. Să ai o voce bună nu este suficient și nici măcar obligatoriu. Ce faci cu ea și în jurul ei are importanță. Muzica trebuie să fie bună! Dar nici asta nu este suficient. Muzica bună trebuie să fie și potrivită (vremurilor, societății, culturii), de abia apoi te poți gândi la cum o prezinți. E foarte mult de zis aici, dar pe scurt – de cele mai multe ori, vocile bune care nu reușesc, nu reușesc pentru că ignoră mecanismul din care fac parte și se bazează doar pe acea „voce bună”.

„Se trăiește din muzică. E la fel de greu ca pe șantier”

Până să ajungi să trăiești din muzică… e drum lung. Care sunt experiențele tale de până acum?

Se trăiește din muzică. E la fel de greu ca pe șantier, dacă îmi permiți, doar că elementele sunt altele. Pe de altă parte, este foarte greu de trăit din a fi „Artist”. Aici intervin toate variabilele nebune cărora nu ai ce să le faci. Mai ușor îți este dacă trăiești prin muzică, uneori uiți să și mănânci, ceea ce se poate considera economie, nu? (râde)

Experiențele mele m-au condus în mindset-ul ăsta. Am pornit ca orice copilandru pasionat de sunete. Cântam la chitară, mă jucam în programe de făcut muzică. Am avut trupe de rock și am cântat în toate obscuritățile de locații, în fața unei varietăți de public, de la 1 om, la 7.000 de oameni. Nu am fost cel mai talentat de pe raft, așa că evoluția mea a durat mai mult decât în alte cazuri. Dar am muncit și nu am renunțat. Am trecut prin tot felul de studiouri, prin tot felul de genuri muzicale, de la rock la pop la manele. Mi-a prins bine!

Nu am uitat niciodată de ce fac ce fac, dar e prea devreme pentru asta acum.

Trap, manele, rock, pop, experimental… vocea ta se mulează perfect pe toate aceste genuri. Ce stil muzical nu ai aborda niciodată? Și de ce?

Așa cum am spus mai sus, eu am trecut prin toate zonele astea, iar asta m-a ajutat să-mi pot crea un concept solid. Ce nu s-a lipit de mine, încă, este muzica populară. Parcă oricum aș aborda zona, nu sună. Nu mă înțelege greșit, nici pe manele nu mă consider stăpân, dar m-am îmbăiat mai mult în zona aia. Poate că mai am nevoie de timp, poate nu voi reuși niciodată, nu știu. Cert e că muzica populară îmi e naș în prezent (râde).

Vezi această postare pe Instagram

O postare distribuită de Majii (@majii.ro)

Ce reacții ai primit până acum după ce ai lansat cel mai recent single al tău, „Vineri 13”? Și care dintre variante a prins cel mai tare la public?

Oameni din toate colțurile existenței mele au simțit nevoia să mă felicite. Atât pentru piesă, cât și pentru concept-ul „Majiivers”. Fan base-ul meu s-a mărit și, deși poate sună ciudat, ador ce oameni atrag către proiectul ăsta. Ei mă critică și mă încurajează, dar la final mă acceptă în toate formele mele. Iar asta îmi oferă încredere în orice va fi. Nu pot decât să le mulțumesc!

Nu este o întâmplare că cea mai populară este Balkanic Version, pe românește, maneaua. Genul ăsta de muzică a înflorit foarte mult și foarte frumos în ultimii ani. Așa cum am spus mai devreme, muzica trebuie să fie și bună, dar și potrivită. „Vineri 13” este o piesă bună, dar forma de manea se pare că a fost mai potrivită pentru mediul social.

P.S.: Asta rămâne între noi, dar și prima dată când am scris refrenul piesei – în mintea mea, am cântat-o pe ritm de manea.

Apropo de 13… crezi în fatalismul acestui număr? În general, ce loc au superstițiile în viața ta?

Ca songwriter uneori te inspiri și din întâmplări ce nu te reprezintă 100%. Eu, fundamental, nu cred în superstiții. Sunt doar precaut. (râde)

Totuși, am avut anul ăsta o zi de „Vineri 13” care a mers prost. Tare prost. Așa că am ajuns acasă și m-am pus pe scris. Ce pot să spun? Uneori e fun să lăsăm garda cerebrală jos și să pășim într-o lume fermecată. Rezultatul poate fi unul bun.

Cover-ul în limba română după Loreen, cea care a câștigat Eurovision anul acesta, sună senzațional. Cât timp ți-a luat să-l realizezi?

O seară.

Mă uitam la finala Eurovision cu prietenii mei și m-am gândit pfoa, piesa asta „Tattoo” are ceva românesc în ea, cred că ar suna tare în română. Înainte să se anunțe câștigătorul, eu aveam deja versurile pentru varianta în română scrise. După terminarea Eurovisionului am intrat în studio și am înregistrat piesa. Grea piesă… cea mai grea din ce am cântat eu până acum.

Dar da, o seară. (râde)

Și dacă tot am menționat „Tattoo”… cine ți-a intrat sub piele cel mai tare? 😉

Dacă ne referim la Eurovision – Armenia (habar n-am de ce), dacă ne referim la alte lucruri… hai să nu ne referim la alte lucruri. (râde)

Ce urmează pentru tine pe plan muzical?

Sunt deja în studio, pregătesc următoarea lansare. Pe scurt, muncă.

Cât de greu e să ajungi pe radio? Sau „zona comercială” nu te atrage atât de tare?

Din ce pot înțelege azi, e greu să ajungi pe radio. Încă nu îmi e clar „cât de greu”, dar ce îmi e clar este că voi ajunge acolo.

„Zona comercială” este ceva ce se schimbă perpetuu, mă atrage mecanismul, îmi place dinamica. Bottom line – Eu nu fug de comercial, întrucât… Da! Vreau să-mi comercializez muzica, de asta sunt aici. Doar că asta nu are de-a face cu stilul muzical (de multe ori se confundă).

VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 5

Foto: The Storyalist

Cu ce artist din lumea asta ți-ai dori să cânți?

Dacă tot e adresată întrebarea așa, o să aleg doi. Cu Jacob Collier și Travis Scott. Oh my mama….

Și cum arată viața ta dincolo de studio?

În antiteză cu felul în care este viața mea în studio, dincolo de el este liniște.

Cât de mult ți-ar surâde și actoria? Ai primit ceva propuneri în acest sens?

Sunt de părere că actoria este oricum parte din a fi artist în muzică. Eu am tot cochetat cu zona asta prin videoclipuri (ale mele și ale altora), dar până de curând, nu am luat în serios un posibil drum în direcția asta. Mie mi-ar plăcea tare! Așa că, hai cu propunerile alea!

Apropo de filme, seriale… ce producții ai urmărit cu mare interes?

„Dark” este – de când a apărut – dar și în prezent, pe piedestalul meu. Este un serial nemțesc incredibil de bine gândit și realizat. Anime-ul „Attack on Titan” este o capodoperă, povestea lui întrece orice din zona asta. Poți fi chiar sceptic cu privire la „anime”-uri, eu te provoc să vezi 2 episoade și apoi să te oprești. (râde)

Și, desigur, sunt fan Marvel! Acolo totul e conectat la fel ca în Majiivers. Ce-i drept, producțiile lor sunt mai ușor de digerat, dar cred că pe lângă un buget cosmic de vfx , cel mai tare mă atrage latura comică a filmelor.