Prezentat în premieră mondială și aplaudat îndelung la Festivalul internațional de film de la Veneția, de unde s-a întors cu nu mai puțin de patru premii importante, extraordinarul film românesc „Anul Nou care n-a fost” a reunit o distribuție fabuloasă.
Unul dintre marile atuuri ale filmului „Anul Nou care n-a fost”, distribuția ne oferă interpretări individuale de excepție, dar și o rară conectare a tuturor talentelor și emoțiilor reunite aici. Actorii s-au implicat total în evocarea emoționantă a lumii pe care am trăit-o cu toții și s-au declarat încântați de modul în care i-a stimulat stilul de lucru al regizorului Bogdan Mureșanu.
Iată ce ne-a povestit subtila și sensibila Ioana Flora despre filmul care în care ne-a oferit o intepretare impecabilă:
TV Mania: Ce v-a impresionat, în primul rând, la acest scenariu atât de special, care forează în spaimele, în viața românilor dinainte de 1989 și care surprinde perfect acel amestec pur românesc de ingeniozitate, disperare și umor?
Ioana Flora: Virtuozitatea cu care trece de la o poveste la alta. Apoi, pornind de la situațiile tragi-comice, trecând prin replici memorabile, până la personajele extraordinare. Ca actor, nu poți decât să îți dorești să joci într-un astfel de film.
Ce a însemnat pentru dumneavoastră, la nivel emoțional, reamintirea condiției acelei vieți – de la programele de televiziune omagiale la casele friguroase, teamă, întuneric, ascultare a telefoanelor și întrerupere a gazelor – printre multe altele?
A fost o amintire a verilor din copilăria mea. Eu mi-am petrecut copilăria și adolescența în Serbia, dar îmi amintesc de verii mei, rudele din partea mamei. La nivel emoțional, împărtășim cu toții senzația de neputință, frică, furie față de privarea de libertate.
Care a fost cea mai mare provocare a rolului de aici? Ce detalii vi s-au părut esențiale pentru construcția personajului?
Cea mai mare provocare și bucurie, totodată, a fost construcția dinamicii relației dintre personajul Marianei și cel al soțului, jucat de Adrian Văncică. Cât despre Luca, care îl joacă pe Marius, ei bine, a fost impecabil, având în vedere că de obicei lucrul cu copiii e riscant, pentru că nu pot reda timp de mai multe duble același joc, de exemplu.
Aveți vreun moment preferat din povestea pe care o interpretați? Dar din celelalte cuprinse în film?
Clar e cel în care tatăl, Gelu, face bucăți penarul copilului. A, și mai e scena la care de fiecare dată publicul a reacționat din plin, aceea în care îl pune să mai scrie o scrisoare, în ciuda refuzului copilului și comentariilor soției. Nu dau mai multe spoilere, mergeți să-l vedeți în cinematografe, vă rog, merită din plin.
Cum ați colaborat cu regizorul Bogdan Mureșanu? Pentru că implicarea echipei pare neobișnuit de puternică, se transmite dincolo de poveste.
Întreaga echipă a fost impecabilă. Nu am cum să nu menționez că atunci când e să fie bine, e meritul unei întregi echipe care e trup și suflet acolo pentru film. Cât despre Bogdan, el are un dar să te facă să te simți în confort cu orice idee îți răsare în minte, e deschis la propuneri și știe foarte bine ce vrea să obțină. Nu cred că degeaba absolut toata lumea care a văzut filmul vorbește despre un ensemble cast impecabil și apreciază jocul tuturor actorilor, fără excepție. Asta se datorează întotdeauna regizorului.
Ce înseamnă, pentru dumneavoastră, selecția la un festival cu imens prestigiu, precum cel de la Veneția?
E un sentiment fabulos. Să ai confirmarea faptului că ești acolo, printre filmele fruntașe ale anului.
Ce impact sperați să aibă filmul asupra publicului?
Îmi doresc din suflet să fie văzut de cat mai multă lume. E o poveste care se adresează tuturor generațiilor, de la cei care au trăit vremurile respective, până la generația copiilor mei, de exemplu. Băieții mei, Luca și Sașa, care au 16 ani, au urmărit filmul fără să clipească. E o puternică zonă emoțională, în care ne recunoaștem cu toții. Cei care au văzut filmul ne-au împărtășit că au râs, au plâns, s-au bucurat, a fost un rollercoaster de stări și emoții.
Citește și: