Recent lansată de Disney Plus, miniseria „Casa germană” pornește de la povestea unei tinere traducătoare din Frankfurt, Eva Bruhns (Katharina Stark), și ajunge la un cutremurător proces ce dezvăluie ororile de la Auschwitz. Producția îmbină inspirat poveștile de dragoste și de familie cu o emoționantă reconstituire istorică.
Regizată de Isa Pahl și Randa Chahoud, „Casa germană” / „Deutsches Haus” (2023) ecranizează romanul de debut – omonim – al scenaristei Annette Hess (care este și showrunnerul său), tradus în peste douăzeci și cinci de țări. De-a lungul celor cinci episoade, miniseria explorează, fără menajamente, una dintre cele mai cumplite perioade ale secolului XX, dezvăluind ororile Holocaustului, în paralel cu întâmplările prin care trece tânăra sa protagonistă, Eva Bruhns.
Povestea începe în 1963, cu Eva, o inteligentă și sensibilă traducătoare din poloneză în germană, care trăiește liniștită la Frankfurt, alături de părinții ei, Ludwig (Hans-Jochen Wagner) și Edith Bruhns (Anke Engelke), deținătorii unui restaurant numit „Casa germană”, de sora ei mai mare, Annegret (Ricarda Seifried) și de fratele lor mai mic. Eva se împarte, zâmbitoare, între slujba sa, ajutorul pe care îl dă părinților la restaurant și relația cu tânărul Jürgen Schoormann (Thomas Prenn), al cărui tată deține o companie prosperă de vânzări prin poștă. Tocmai când cei doi tineri sunt pe cale să se logodească, Eva este chemată să fie interpretă la tribunal, deși nu are experiență în domeniul juridic. Este începutul inițierii tinerei în detaliile unei tragedii pe care nu o cunoștea, pentru că procesul de-a lungul căruia va lucra ca traducătoare este primul proces referitor strict la Auschwitz al unor foști ofițeri SS. Pe măsură ce aude cutremurătoarele mărturii zilnice, Eva începe să înțeleagă amploarea suferințelor prizonierilor din lagăr, dar își dă seama, cu oroare, și că familia ei are legătură cu faptele de atunci.
Excelent construită, atmosfera de epocă animată și caldă reprezintă contrapunctul convingător al poveștii centrale, cu implicațiile sale atât de dureroase. Dincolo de pereții tribunalului în care se dezvăluie crime ce fac ca nimic să nu mai fie ca înainte, vedem atmosfera unui Frankfurt vibrant, aflat în perioada așa-numitului „miracol economic”, cu localuri familiale precum cel al familiei Bruhns, cu hoteluri luxoase ca „Four Seasons” și cu cluburi în care tinerii sunt captivați de muzica rock. Povestea ajunge inclusiv în Polonia comunistă, în decorul înfiorător al lagărului de la Auschwitz, panoramând o realitate istorică lipsită de filtre edulcorante, dar redă convingător, în același timp, spiritul unei perioade de emancipare pe mai multe planuri. Filmările miniseriei au avut loc anul trecut, în Polonia, de la sfârșitul lunii august și până la jumătatea lunii decembrie.
Una dintre reușitele serialului este distribuția atent aleasă. Decisivă pentru emoția poveștii, tânăra actriță Katharina Stark („Tatort”, „Răzbunarea Lunei” ), în vârstă de 25 de ani, trece impresionant de la inocența inițială a personajului său la revelațiile dureroase pricinuite de ceea ce află la tribunal, asumându-și cu curaj culpabilitățile unui trecut care nu a implicat-o direct, dar pe care refuză să-l ignore. Alături de ea, Iris Berben, una dintre vedetele de primă mărime ale Germaniei (cu o filmografie impresionantă, în care se numără multipremiatul „Triunghiul tristeții” (2021), recompensat anul trecut cu Palme d’Or, dar și popularul serial „Moștenirea familiei Guldenburg”, realizat la sfârșitul anilor ’80) joacă rolul unei supraviețuitoare a lagărului. Hans-Jochen Wagner și Anke Engelke îi interpretează convingător pe părinții Evei, familiști devotați, când joviali, când ezitanți, pendulând între culpabilitățile unui trecut îngrozitor și încercarea disperată de a-l lăsa cu totul în urmă.
„Ne-am asumat marea provocare de a spune povestea unuia dintre procesele secolului, într-un mod sensibil, dar și necruțător. La începutul anilor ’60, acei germani nebănuiți a fi vinovați, precum și întreaga lume au aflat pentru întâia oară, cuprinzător și fără echivoc, din gura a sute de martori, despre una dintre cele mai mari crime ale umanității, care va fi desemnată pentru totdeauna de cuvântul Auschwitz. Acest proces a fost prima piatră de hotar în actul de împăcare cu trecutul, care trebuie să continue până în zilele noastre. Nu trebuie să-l uităm niciodată!”, a declarat scenarista Annette Hess, despre ale cărei producții anterioare, „Ku’damm 56” (2016), „Ku’damm 59” (2018) și „Noi, copiii din Bahnhof Zoo” (2021), s-a spus că au revigorat televiziunea germană.
Producătoarea miniseriei, Sabine de Mardt, a declarat: „Când am citit romanul lui Annette, în 2018, am fost, deopotrivă, mișcată și fascinată și am început imediat să mă gândesc la o posibilă adaptare cinematografică. Perspectiva specială a tinerei sale protagoniste ne oferă o privire incitantă asupra abisurilor propriei noastre istorii și a modului în care putem să ne descurcăm cu ea, într-un mod neexprimat până acum în ficțiunea germană”.