Urmareste-ne pe
TV Mania

Tot ce merită să știi despre televiziune

Carmen Avram, reporter fără frontiere

28 February 2011

carmen 1Unul dintre cei mai apreciaţi reporteri români, Carmen Avram şi-a luat adio de la Pro TV după 14 ani în septembrie 2010, alegând Antena 3, unde a devenit Major Events Manager şi şefă a departamentului de corespondenţi speciali.

Din capul locului, înţelegerea cu postul condus de Mihai Gâdea a presupus şi o nouă emisiune de reportaje, care a fost confirmată recent: ea va deveni faţa programului În premieră cu Carmen Avram', care va fi difuzat, din 6 martie, în fiecare duminică seara.

Înainte de pilotul emisiunii, care va fi transmis mâine, în cadrul dezbaterii Sinteza zilei', Carmen ne-a vorbit despre noua provocare:

TVmania: Cum se va numi noua ta emisiune şi care va fi profilul ei? Vor fi elemente comune cu România, te iubesc'?

Carmen Avram: Se numeşte În premieră cu Carmen Avram', un titlu sugestiv, clar: vor fi reportaje pe subiecte care nu au mai fost difuzate în România sau cu teme cu abordări noi. Emisiunea va avea trei părţi: o anchetă, un reportaj pe un subiect care constituie fenomen sau tendinţă în România şi un portret, care poate fi de personaj, individual sau de grup. În afară de faptul că este vorba despre reportaje, nu cred că vor fi elemente comune cu România, te iubesc'. Cred că echipa noastră are capacitatea de a ieşi pe piaţa media cu un produs nou şi proaspăt şi ar fi mare păcat să începem să împrumutăm elemente de la alte emisiuni. Dimpotrivă, producatorul nostru, Cosmin Silistraru, şi-a impus viziunea asupra felului în care vor fi montate aceste materiale, curat, fără efecte, mai degrabă în stil francez decât american. Am lucrat totul cu mare grijă, de la generic şi muzică, ambele originale, până la scriitură şi imagine. Sigur se va observa imedat că e un produs de calitate, care îşi propune să fie unic.

Vei apărea şi pe sticlă?

Emisiunea va fi prezentată de mine. Mihai Gâdea (directorul Antena 3, n.r.) consideră că am ajuns la o maturitate profesională care îmi permite să devin faţa unei emisiuni de reportaj. Sigur că nu fac numai asta. În echipa noastră vorbim toate subiectele, le analizăm împreună, decidem care are potenţial şi care nu, în ce fel îl abordăm şi cum îl filmăm. La şedinţele noastre de sumar participă toţi cei 20 de oameni ai departamentului Major Events şi asta s-a dovedit a fi o strategie foarte bună. Practic, toate discuţiile sunt ca un brain storming, iar asta ne ajută să scoatem maximum dintr-un material. Eu editez reportajele, uneori stau şi la montaj, când îmi dă voie Cosmin, desigur, şi, în masura în care am timp, voi merge şi la filmări. Şi n-am nicio intenţie să renunţ la corespondenţe, atunci când deplasările mele nu se vor suprapune cu difuzarea emisiunii.

Îmi poţi da unul-două exemple dintre subiectele abordate în primele ediţii ale emisiunii?

În prima ediţie vom avea o anchetă excepţională despre secretul din adâncul României. I-am spus aşa pentru că nouă, oamenilor obişnuiti, ni s-a tot dat impresia că suntem săraci lipiţi şi că nu mai avem resurse. E fals. Reporterul Romana Puiuleţ a găsit un grup de geologi care a făcut o descoperire extraordinară, care nu a fost făcută publică şi care demonstrează cât de bogată e România. Mai precis, e un zăcământ de 54 de miliarde de dolari, care ne-ar putea ajuta să plătim şi de trei ori datoria către FMI, dacă cineva, acolo sus, ar avea viziune şi interes să se folosească de această resursă. Vom mai avea un material despre un circ ţigănesc senzaţional din Franţa, realizat de Carmen Moise, şi un reportaj cutremurător despre întâlnirea dintre două surori care şi-au pierdut urma acum peste 70 de ani şi care s-au reîntâlnit, recent, la Bucureşti. E un material bulversant.

La ultima ta deplasare importantă, cea din Egipt, ai fost arestată. Te-a ajutat experienţa ta în zone tensionate să gestionezi această situaţie?

Experienţa nu m-a ajutat deloc în momentul reţinerii noastre, pentru că nu mi s-a mai întâmplat aşa ceva niciodată. Ce ne-a ajutat, însă, pe Cristi Tamaş (cameramanul, n.r.) şi pe mine a fost faptul că ştiam cum să gestionăm deplasările, munca, transmisiunile şi siguranţa personală în zone de conflict, că am mai lucrat în ţări arabe şi ştiam că există greşeli care nu trebuie făcute, dar şi mici trucuri care pot fi folosite. Egiptenii sunt oameni prietenoşi, în condiţii normale de viaţă şi, din fericire, grupurile violente erau excepţii. Mai precis, deţinuţi eliberaţi (se pare că intenţionat) din închisori ca să terorizeze jurnalişti şi bandiţi plătiţi – cu 10 dolari, se pare – ca să îi atace pe străini. O tactică pe care nu am mai întâlnit-o nicăieri până acum şi la care a trebuit să ne adaptăm. Am avut neşansa să dam peste astfel de indivizi violenţi, dar au fost şi situaţii, destule chiar, în care am fost salvaţi de egipteni obişnuiti, cărora am ştiut cum să le vorbim.

Ce te motivează în pasiunea ta pentru munca de reporter, având în vedere că eşti expusă, uneori, la pericole complet necunoscute altor jurnalişti?

Exact asta mă motivează, faptul că fiecare experienţă este unică în felul ei şi asta îţi creează un soi de dependenţă. Îţi tot doreşti să fii acolo, şi acolo, şi acolo, oriunde se întâmplă ceva interesant. Am adunat atâtea experienţe extraordinare de când călătoresc ca jurnalist, încât mă simt foarte bogată. Nu sunt vorbe goale, e un gen de bogăţie pe care n-o pierzi niciodată, o ţii cu tine, mai dai din ea şi altora, e averea mea şi n-aş mai putea trăi fără asta. Mă uit zilele astea la televizor şi văd ce se întâmplă în Libia şi în Grecia şi în Noua Zeelandă şi ştiu că, dacă n-am fi pe ultima sută de metri cu emisiunea, m-aş prezenta la uşa directorului şi l-aş ruga să mă lase să plec, aşa cum am făcut şi cu Egiptul. Nu se poate altfel. Când ţi-a intrat în sânge, rămâi contaminat.

Ai părăsit Pro TV în toamnă, dupa 14 ani. Cât de dificilă a fost tranziţia la noul loc de muncă şi care e bilanţul personal după primele şase luni în trustul Intact?

Surprinzător, tranziţia a fost foarte, foarte uşoară. M-au ajutat noii colegi, m-a ajutat Mihai Gâdea, m-a ajutat faptul că trebuia să îmi fac o echipă foarte repede. M-am concentrat atât de mult în zilele acelea pe ce aveam de făcut, încât am uitat pur şi simplu că sunt într-un loc complet nou pentru mine. În decembrie am fost într-o scurtă vacanţă şi acolo am avut o revelaţie: era prima vacanţă după foarte multă vreme în care am reuşit să mă odihnesc şi fizic, şi psihic. Şi asta s-a întâmplat pentru că schimbasem locul de muncă. Aveam alte îndatoriri, alte misiuni, alte provocări. Era ceva complet diferit şi, deşi poate sună ciudat, asta m-a ajutat să mă relaxez. Am înţeles atunci că un stres nou e de preferat unuia vechi. Cel vechi te consumă mai mult, cel nou te ajută să devii mai creativ.

Ți-a plăcut acest articol? Dă-ne LIKE pe Facebook.

Articole similare