Lansată recent pe platforma Amazon, drama cu accente horror „Bona” / „The Nanny” (2022) ne invită într-un univers aparte, concentrat în jurul unui personaj feminin memorabil conturat. Filmul vorbește, de fapt, într-un mod poetic și tulburător, despre presiunea adaptării la o lume nouă, de cele mai multe ori ostilă.
Tânăra Aisha (Anna Diop) este o imigrantă din Senegal care vine la New York și, deși nu are acte legale, reușește să se angajeze ca bonă a fetiței unui cuplu bine situat, corporatista Amy (Michelle Monaghan) și fotoreporterul Adam (Morgan Spector). Profesoară de engleză și franceză, Aisha reușește să comunice foarte bine cu mica Rose (Rose Decker), fetița de cinci ani căreia îi predă limba franceză, îi spune povești și îi vorbește uneori despre obiceiurile sale de acasă, preparându-i mâncăruri tradiționale senegaleze.
Ciocnire între două lumi
Totul pare perfect la început, iar Aisha pare să se fi integrat fără probleme în familia la care este angajată. Totuși, femeia visează în permanență la momentul în care își va putea aduce cu ea, în America, băiețelul de șapte ani, Lamine (Jahleel Kamara), rămas în grija verișoarei ei din Senegal.
Pe măsură ce preocuparea constantă pentru soarta copilului și dorul de el se acutizează, femeia începe să fie chinuită de viziuni sumbre. Imagini fulgurante ale unor creaturi întunecate îi apar în cele mai neașteptate locuri, începând din casa în care lucrează până la piscina unde o duce pe Rose, în parc sau la debarcader, iar Aisha este îngrozită și dezorientată.
Când blândul Malik (Sinqua Walls), un bărbat îndrăgostit de ea, i-o prezintă pe bunica lui, care are calități de mediu, aceasta îi spune Aishei că tot ce i se întâmplă reprezintă, de fapt, avertismente ale spiritelor pentru ceea ce urmează să i se întâmple. Explicația o împovărează și mai mult pe Aisha, care începe să fie tot mai abulică și intră în conflict cu Amy, care își schimbă radical atitudinea față de ea.
Pe parcursul unei ore și jumătate, filmul regizoarei Nikyatu Jusu reușește să exprime foarte multe idei, cu o remarcabilă limpezime, dar și să creeze o atmosferă de neuitat. Propria experiență a cineastei, de copil de imigranți din Sierra Leone, crescut în Atlanta, adaugă o profunzime și o autenticitate sesizabilă frământărilor personajului principal, situat exact în zona metaforică a ciocnirii dintre două lumi extrem de diferite.
Filmul excelează și prin modul în care viziunile coșmarești se inserează în universul perfect, luminos și aseptic al apartamentului sofisticat în care lucrează Aisha.
Casa devine pentru ea, în anumite momente, un labirint în care se aud vaiete neliniștitoare, iar imagini monstruoase se furișează când și când de-a lungul pereților, pentru ca totul să se resoarbă rapid, fără urmă, revenind în ambianța luminoasă a locuinței.
Toată această alternanță în care se amestecă uneori creaturi din basmele pe care i le citește Aisha micuței Rose, precum Anansi, zeul african al poveștilor, este însă perfect stăpânită de cineastă și ilustrată cu o delicatețe neobișnuită.
Filmul l-a impresionat pe Guillermo del Toro
Regizoarea Nikyatu Jusu, care lucrează ca asistent la departamentul de film și video al Universității George Mason, unde predă scenarii și regie, a făcut o impresie puternică la Festivalul de Film de la Sundance, în 2019, unde scurtmetrajul său, „Suicide By Sunlight”, a fost prezentat în premieră.
Cu o licență susținută la Universitatea Duke și un masterat la școala newyorkeză de film Tisch, ea a primit deja o mulțime de premii și burse, iar acest „Bona”, lungmetrajul său de debut, l-a impresionat puternic chiar pe celebrul cineast Guillermo del Toro, ale cărui filme sondează cu predilecție zona fantasticului.
Acesta a caracterizat filmul drept, „Un horror hipnotic, în care simbolurile și miturile se îmbină pentru a reda o poveste interiorizată, plină de pericol și mister. Paleta sa de culori remarcabilă și povestea puternică la nivel audiovizual sunt completate de câteva interpretări uimitoare”.
Filmul a fost lăudat, de asemenea, de critici pentru „modul în care vorbește, în cele din urmă, despre supraviețuire ca formă supremă de rezistență”. Aceeași combinație de calm, discreție și intensitate răzbate și din jocul ireproșabil al frumoasei și talentatei Anna Diop, premiată deja la Festivalul internațional de film de la Chicago și de către Asociația criticilor de film din San Diego pentru rolul din această poveste elegantă, imprevizibilă și surprinzătoare.