Cel putin 136 de oameni si-au pierdut viata in timp ce incercau sa ajunga in partea de Vest a Zidului Berlinului pentru a scapa de regimul comunist.
Cel putin 136 de oameni si-au pierdut viata in timp ce incercau sa ajunga in partea de Vest a Zidului Berlinului pentru a scapa de regimul comunist.
De la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial si pana in 1961, granita dintre Berlinul de Vest si cel de Est era deschisa si oamenii treceau nestingheriti dintr-o parte in alta a orasului. Multi dintre rezidentii din Est isi faceau cumparaturile si chiar lucrau in teritoriul controlat de Aliatii occidentali. Rabdarea comunistilor a atins punctul critic in 1961, dupa ce 3,6 milioane de oameni (aproximativ 20% din populatie) parasisera deja Republica Democrata Germana pentru a scapa de regimul comunist. In noaptea dintre 12 si 13 august, autoritatile est-germane au construit un gard din caramizi si sarma ghimpata care delimita zonele ocupate de sovietici de Berlinul de Vest.
Gardul s-a transformat in Zid
La inceputul anilor i60, inca era usor de trecut din Berlinul de Est in cel de Vest. Primii evadatori din „inchisoarea” sovietica sareau peste gardul de sarma ghimpata sau de la geamurile imobilelor aflate langa zona de demarcatie. Pentru a stopa acest fenomen, comunistii au construit un al doilea gard, la o distanta de 90 metri de primul. Dupa demolarea caselor ramase la mijloc, au pavat zona cu nisip si au montat mine si capcane. Portiunea a capatat denumirea de „fasia mortii”, deoarece fugarii impuscati in interior erau adesea lasati sa sangereze pana la moarte, sub privirile neputincioase ale vesticilor. Masurile nu i-au descurajat pe fugari, acestia incepand sa sape tunele pe sub Zidul care devenea din ce in ce mai impunator, fiind constuit din sectiuni de beton armat.
de Cristian Horga