Banii sau viata?

Cameron Diaz a explicat, pentru revista „Empire”, ca isi vede cariera ca pe un cantec, ritmata: nu poate face mereu comedioare una dupa alta. Si asta se vede in alegerile carieristice pe care le-a facut actrita de-a lungul anilor: a jucat si roluri usurele, ca in „Puicute bune”, dar a spus „Da” si unor scenarii altfel (ca „In mintea lui John Malkovich”). „Cutia” face parte din a doua categorie. Scenariul are la baza o povestire din 1970, „Button, Button”, de Richard Matheson (cel care a scris si „I Am Legend”), care a fost adaptata pe micul ecran intr-un episod al primului sezon din serialul „Zona crepusculara” (in 1986).

Apasam butonul?
Povestea incepe promitator: e anul 1976 si Norma Lewis (Cameron Diaz) si sotul ei, Arthur (James Marsden) au probleme financiare. Ea este profesoara la aceeasi scoala elitista unde invata fiul ei si tocmai e anuntata ca, de semestrul viitor, va trebui sa-i plateasca acestuia studiile. El lucreaza la NASA, dar speranta de a deveni astronaut ii e spulberata dupa ce pica un test. Solutia vine la tanc atunci cand primesc la usa o „unitate-buton” si apoi vizita lamuritoare a lui Arlington Steward (Frank Langella), un barbat groaznic desfigurat, care ii asigura ca nu e un monstru. Acesta le face o oferta de nerefuzat: daca vor apasa butonul din cutie (care e rosu, desigur) vor primi 1 milion de dolari, neimpozabili, si – undeva in lume – o persoana necunoscuta lor va muri. Fireste, butonul este apasat, dar evenimentele care urmeaza sunt atat de incalcite incat pelicula nu ofera privitorului un final cert. Avem trimiteri la piesa existentialista a lui Sartre, „Cu usile inchise”, oameni-zombi carora le sangereaza nasurile, usile mantuirii, extraterestri si proiectul Marte, Purgatoriu si Rai – toate amestecate intr-un talmes-balmes din care protagonistii ies sifonati, iar povestea ramane neterminata.

de Monica Popescu