Suleyman citeşte scrisoarea lui Tahmasp către Mustafa, in care acesta scrie că se bucură de cooperarea sa şi că acceptă să-l ajute cu armata pentru detronarea tatălui său.
Simţindu-se trădat de propriul său copil, Suleyman hoinăreşte deghizat pe străzile Istanbulului, fără să-şi găsească liniştea.
Suleyman îi cere sfatul lui Ebu Suud, iar judecătorul îi răspunde că pedeapsa pentru fiul care doreşte să ia locul tatălui său este execuţia. Mustafa îşi pierde fiul, pe Mehmet, într-o mlaştină şi cu ajutorul slujitorilor îl găseşte.
Cihangir merge la tatăl său şi încearcă să-l convingă că totul este o capcană şi că Mustafa este nevinovat. Însă sultanul nu este dispus să asculte spusele fiului său.