Anya Taylor-Joy a fost victima bullying-ului în copilărie. Colegii ei de la școală făceau glume pe seama ei. Într-un interviu recent, celebra actrița a povestit cine a ajutat-o să treacă peste acea perioadă și să față față glumelor răutăcioase.
Anya Taylor-Joy a fost victima bullying-ului în copilărie. Colegii ei de la școală făceau glume pe seama ei. Într-un interviu recent, celebra actrița a povestit cine a ajutat-o să treacă peste acea perioadă și să față față glumelor răutăcioase.
Familia Anyei Taylor-Joy a ajutat-o să se descurce cu cei care făceau glume pe seama înfățișării ei în copilărie. Actrița a declarat în episodul de joi al emisiunii „The Drew Barrymore Show” că nu a fost întotdeauna „apreciată” pentru aspectul ei unic în copilărie, scrie Page Six.
„Am fost foarte, foarte norocoasă cu părinții mei, pentru că atunci când eram hărțuită din cauza înfățișării mele, mama îmi spunea mereu că te uiți la interiorul cuiva… te uiți la interiorul cuiva, nu te uiți la clasă, nu te uiți la nimic de genul ăsta”, a declarat starul din „Queen’s Gambit”, în vârstă de 26 de ani, pentru Barrymore.
„Nu te uiți la ceea ce face pentru un job, este vorba doar despre a-ți place sufletul acelei persoane. Și chiar trebuie să o felicit pe mama mea pentru asta, pentru că a fost de mare ajutor”, a continuat Taylor-Joy.
Anya Taylor-Joy – care s-a căsătorit în secret cu iubitul ei, Malcolm McRae, în vară – a vorbit anterior despre copilăria ei izolată, spunând că singurii ei prieteni au fost „personajele din cărțile Harry Potter”.
„Mi-am petrecut primii doi ani în Anglia jucând jocuri de bătut din palme cu plantele – dacă le plesnești destul de tare, bat și ele din palme – și învățând să citesc. Asta a fost existența mea. Nu am ieșit cu alți copii. Eram în mod clar un copil foarte normal”, a declarat Taylor-Joy pentru Entertainment Tonight anul trecut despre mutarea din Buenos Aires, Argentina, în Marea Britanie, când era copil.
Actrița și-a amintit că a fost luată în derâdere pentru că avea ochii mari și chiar a fost băgată în dulapuri de colegii ei de școală. Suferința ei s-a sfârșit când a intrat în industria de divertisment, unde a simțit în sfârșit că se integrează.
„Aveam nevoie să cred într-un loc în care puteam fi apreciată și să am cu adevărat ceva cu care să contribui, în loc să mă simt în mod constant ca și cum ar fi ceva în neregulă cu mine și să mă întreb de ce nu mă integrez„, a declarat ea.