Homepage  / Vedete româneşti

Andrei Miercure, după succesul filmului „Anul Nou care n-a fost” la Veneția. „Undeva, cumva, sunt pe drumul bun”

Andrei Miercure, după succesul filmului „Anul Nou care n-a fost” la Veneția. „Undeva, cumva, sunt pe drumul bun”
3

de Andreea Hentea,

Prezentat în premieră mondială și aplaudat îndelung la Festivalul internațional de film de la Veneția, de unde s-a întors cu nu mai puțin de patru premii importante, extraordinarul film românesc „Anul Nou care n-a fost” a reunit o distribuție fabuloasă.

Unul dintre marile atuuri ale filmului „Anul Nou care n-a fost”, distribuția ne oferă interpretări individuale de excepție, dar și o rară conectare a tuturor talentelor și emoțiilor reunite aici. Actorii s-au implicat total în evocarea emoționantă a lumii pe care am trăit-o cu toții și s-au declarat încântați de modul în care i-a stimulat stilul de lucru al regizorului Bogdan Mureșanu.

„M-am apropiat de poveste cu propriile vulnerabilități”

Iată ce ne-a povestit tânărul Andrei Miercure despre filmul în care a jucat un rol greu de uitat:

TV Mania: Ce v-a impresionat, în primul rând, la acest scenariu atât de special, care forează în spaimele, în viața românilor dinainte de 1989 și care surprinde perfect acel amestec pur românesc de ingeniozitate, disperare și umor?

Andrei Miercure: Amestecul poveștilor, atât omogen, cât și bine închegat, dialogurile pline de sens sau umor, acțiunea fluentă și ritmul bine stabilit pentru fiecare scenă în parte, cât și pe tot arcul poveștii. Acestea sunt câteva dintre lucrurile realmente impresionante pe care le-am remarcat la scenariul scris de Bogdan Mureșanu. Mă bucur că am putut să dau viață unei părți din această poveste. Mulțumesc, Viorica Capdefier (directorul de casting al filmului – n.r.), pentru oportunitate!

Ce a însemnat pentru dumneavoastră, la nivel emoțional, evocarea condiției acelei vieți – de la programele de televiziune omagiale la casele friguroase, teamă, întuneric, ascultare a telefoanelor și întrerupere a gazelor – printre multe altele?

Fiind născut în 1997, nu am avut acel aport personal atât de puternic legat de perioada din comunism. Am încercat, pe cât posibil, să înțeleg frustrările, durerile, neîmplinirile, neajunsurile cu care se confruntau oamenii atunci. M-am apropiat de poveste cu propriile vulnerabilități și cu încercarea de a mă gândi cum aș fi fost dacă aș fi trăit în acea perioadă.

Care a fost cea mai mare provocare a rolului de aici? Ce detalii vi s-au părut esențiale pentru construcția personajului?

Tensiunea constantă, menținerea continuității situațiilor (pentru că filmările nu au fost continue). Se filma cu pauze. Astăzi filmare, pauză 2 zile (sau o lună), filmare 2 zile, și vremea rece. Acestea au fost marile provocări cu care m-am confruntat în perioada filmărilor. Îmi aduc aminte de câteva sfaturi pe care le-am primit de la Bogdan în perioada filmărilor și le-am considerat esențiale: să nu îmi pierd concentrarea, energia, starea, în pauza dintre duble/scene; să am grijă atunci când îmi stabilesc o acțiune, pentru că va trebui să o fac de fiecare dată când se filmează aceeași secvență.

Aveți vreun moment preferat din povestea pe care o interpretați? Dar din celelalte cuprinse în film?

Un moment care, din păcate, nu a rămas în varianta finală a filmului. Îi lăsam un mesaj înregistrat pe casetă tatălui meu. Ador momentul dialogului tată-fiu de la masă, legat de scrisoarea către Moș Crăciun.

Cum ați colaborat cu regizorul Bogdan Mureșanu? Pentru că implicarea echipei pare neobișnuit de puternică, se transmite dincolo de poveste.

Mi-nu-nat. Excelent. Am doar cuvinte de recunoștință, de laudă și de bucurie la adresa colaborării cu regizorul Bogdan Mureșanu. Grazie, Don Bogdan! Și da, a fost o echipă extrem de profesionistă și… omenoasă. Mulțumesc tuturor!

Andrei Miercure – „Anul Nou care n-a fost” – foto 1Icon photoVEZI  GALERIA FOTOPOZA  1 / 3

Ce înseamnă, pentru dumneavoastră, selecția la un festival cu imens prestigiu, precum cel de la Veneția?

Înseamnă că toate momentele de frustrare, de neîmplinire, de întrebări și de căutări nu sunt în zadar. Înseamnă că undeva, cumva, sunt pe drumul bun și mă face să pășesc mai încrezător prin viață. Deși, la cât de autocritic sunt, sper să nu mă îndoiesc de data asta. Faptul că acest film este la Veneția, pentru mine reprezintă un fel de săgeată cu care te întâlnești pe o potecă de munte și care-ți spune că acesta e un drum principal, safe.

Ce impact sperați să aibă filmul asupra publicului?

Pot doar să sper că va fi primit cu brațele deschise de toți oamenii care îl vor vedea. Sunt foarte curios, pentru că realmente este un film cu de toate.

Citește și:

Urmărește-ne pe Google News
ALTE ARTICOLE INTERESANTE

Lasă-ne emailul tău ca să-ți trimitem zilnic cele mai importante articole scrise de jurnaliștii TVMANIA

Abonează-te
buton