După 14 ani de la debutul său într-un serial, Andreea Perju a revenit pe micul ecran într-o nouă producție la Antena 1. De data aceasta, în comedia „Bravo, tată!”, unde personajul ei, Angelica, pare desprins din viața sa reală. Iar dincolo de filmări, actrița în vârstă de 38 de ani se concentrează pe propria afacere și asupra fetelor sale, Mara și Ada.
Andreea Perju a intrat în atenția publicului în 2009, când a debutat în serialul „Fetele marinarului”, la Antena 1. A urmat serialul „Profu” (2019 )la Pro TV, dar și numeroase aparții la „iUmor”.
În noul serial de la Antena 1, „Bravo, tată!”, Andreea Perju o interpretează pe Angelica, directoare de grădiniță și fosta soție a lui Flavius, interpretat de Cosmin Natanticu. Relația dintre cele două personaje este și mai „piperată” de actuala soție, Cristina, rol jucat de Ana Odagiu. Un adevărat triunghi amoros, în care cei trei fac ce știu ei cel mai bine: comedie!
Mai multe detalii, aflăm din cele ce urmeză…
Ai lipsit ceva timp de pe micul ecran, cel puțin dintr-un serial TV. Cum a fost revenirea?
Revenirea a fost plină de emoții. În primele zile de filmare tremuram din toate încheieturile și întrebam pe toată lumea dacă a fost bine. (râde) Apoi am început să intru într-un ritm iar acum toate bune. Ne bucurăm și ne jucăm cât de mult putem cu situațiile .
Și cum ți s-a părut personajul tău, la „prima citire”?
La „prima citire” mi s-a parut „mănușă”. Știu că am ajuns la casting cu o bucurie imensă, nu mă întreba de ce, și am citit 2 personaje, dar Angelica mi s-a lipit de suflet imediat, probabil și pentru că am găsit ceva asemănări între viața mea reală și viața ei.
Suficient cât să pot să mă pun în diversele întâmplări prin care trece și să le duc la bun sfârșit. Angelica e mamă de fată adolescentă, am și eu una acasă, divorțată, am trecut și eu prin această etapă, pasionată de business-ul ei, am și eu unul și îl conduc cu multă dăruire și cred că lista poate continua, dar e mai frumos să vă las s-o descoperiți pe Angelica în serial.
Și personjaul tău a trecut printr-un divorț. La fel și tu, în viața reală. Ce a schimbat la tine această experiență?
Această experiență deloc ușoară sau plăcută a venit la pachet cu mai multă înțelepciune și mai puțină judecată față de situațiile celor care trec prin ceva similar. Divorțul nu e ușor, nu îl treci în lista de „experiențe” ci la „eșec”. Din păcate nimeni nu își dorește să ajungă în această situație când face „Pasul cel Mare” dar, uneori, e inevitabil.
Andreea Perju, proprietara unui restaurant cu specific italienesc
Ce faci dincolo de filmări? În ce alte proiecte ești implicată?
Foarte tare ne distrăm. E o atmosferă relaxată în care fiecare știe ce are de făcut. Colega mea, Ana Odagiu e minunată și tare mă bucur că ne-am reîntâlnit în acest proiect. Dincolo de filmări, mă ocup de business, de campaniile cu care am imaginea asociată, de educația fetițelor și de tatăl meu, care în momentul de față are o nevoie mare de atenție. De la începutul anului viitor voi relua la Cuibul Artiștilor cele două spectacole din distribuția cărora fac parte – „Grosso Modo” și „Hernie de disc” , ambele în regia lui Vlad Basarabescu.
Cum mai merge afacerea cu restaurantul? Și care este piesa de rezistență din meniu?
Restaurantul are deja o vechime de 8 ani și m-a ajutat să acumulez multă experiență într-un domeniu total diferit de ceea ce făcusem eu până să îl deschid. Horeca este un domeniu complicat și complex, dar care îți oferă și multă satisfacție. Echipa de acolo mi-e ca a doua familie, iar asta este foarte important. Avem preparate foarte atent alese, folosim doar ingrediente de bună calitate , mare parte aduse din Italia, așa că mi-e greu să spun că există O singură piesă de rezistență. Dar voi face o dezvăluire și îți voi spune că cele mai vândute paste sunt Paccheri alla Boscaiola.
Ce îți place să faci când ai timp de petrecut cu fetele tale?
În general, când am timp de petrecut cu fetele, fac cam ce își doresc ele și mai puțin ce îmi doresc eu. Încerc să le ofer timp de calitate dar uneori ne place să pierdem și vremea prin magazine fără să avem o țintă anume.